Assisi

Cântarea Făpturilor

de Francisc din Assisi

Stăpâne ceresc, atotputernic şi bun, Doamne,

Numai ţie ţi se cuvin lauda, mărirea, închinarea

şi binecuvântările, toate.

Iar dintre oameni

nici unul nu-i vrednic

a te numi.

Fii lăudat, Doamne, pentru tot lucrul mâinilor tale:

dar mai cu seamă pentru fratele Soare,

care aduce lumină, căci prin el ziua ne-ai dat.

E frumos, atât de minunat străluceşte,

şi îţi poartă însemnul, o, Doamne Preaînalt.

Lăudat fii, Doamne, pentru sora Lună şi pentru stele,

pentru tot ce-ai pus să ardă-n tărie,

de mare frumuseţe

şi de mare preţ.

Lăudat fii, Doamne, pentru fratele nostru Vântul,

pentru văzduh şi pentru nor,

pentru cerul senin, şi pentru orice vreme

în care îţi susţii creaturile.

Lăudat fii, Doamne, pentru sora noastră Apa,

folositoare şi smerită,

preţioasă şi castă.

Lăudat fii, Doamne, pentru fratele Foc,

cu el ne luminezi noaptea,

e voios şi chipeş,

neîmblânzit şi tare.

Lăudat fii, Doamne, pentru mama noastră sora Ţărână

care ne poartă şi ne hrăneşte,

crescând pentru noi fel şi fel de poame

şi ierburi şi flori gingaşe.

Lăudat fii, Doamne, pentru cei care,

de dragul tău, iartă,

pentru cei răbdători în nevoi şi dureri.

Fericiţi cei ce stăruie în pace,

căci de Tine, Doamne, vor fi încununaţi.

Lăudat fii, Doamne, pentru sora noastră Moartea trupească,

de care nimeni nu scapă dintre pământeni.

Vai de cei ce se sting  în păcat de moarte;

însă fericiţi vor fi cei ce ţi-au urmat sfânta voie,

căci nimic nu-i va mai necăji.

Lăudaţi şi binecuvântaţi pe Domnul,

aduceţi-I slavă şi mulţumiri,

şi-n toată smerenia slujiţi-l.

Cântarea sfântului Francisc din Assisi a fost compusă în pragul morţii, când aproape că-şi pierduse vederea, iar ucenicii îşi luau rămas bun de la el. „Cântarea făpturilor” sau „Cântarea fratelui Soare”) exprimă bucuria paradoxală a Fericirilor din Evanghelie: „Fericiţi cei sărmani, fericiţi cei ce plâng, fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate.” (Matei 5,1).

Bucuria sfântului din Assisi, scrie un monah francez, B. Ducruet, nu e cea a omului mulţumit să trăiască şi să reuşească. Bucuria lui vine dintr-altă parte, iar cel mai sigur semn după care îi poţi recunoaşte izvorul este tocmai faptul că ea nu dispare în împrejurări în care omul ar putea să se simtă descurajat şi zdrobit.

Dar despre Francisc se mai pot spune multe… Va urma!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s