Numele „Dumnezeu”

„Dumnezeu, acest nume cel mai trădat”

E titlul unei antologii alcătuite, prin anii 70, de părintele Henri Caffarel, preot catolic, apostol al vieţii de rugăciune în universul secularizat occidental. Răsfoind cartea, am dat de o amintire a gânditorului evreu Martin Buber. Pasajul a dat titlul cărţii. Episodul se petrece în anii de după cel de-al doilea război mondial, sub acoperişul altui filosof, căruia Buber îi era oaspete. După ce şi-a invitat musafirul să-i citească introducerea la o carte în curs de apariţie, gazda a reacţionat cu oarecare violenţă la repetarea în text a cuvântului „Dumnezeu”:

„Cum aţi putea ajunge să-i faceţi pe cititorii dumneavoastră să desprindă semnificaţia pe care o daţi unui asemenea cuvânt?… Ceea ce înţelegeţi prin acest cuvânt depăşeste orice aşteptare şi orice înţelegere omenească… este ceva despre care scrieţi şi totuşi aruncaţi pradă oamenilor numele sfânt… Ce cuvânt din limba oamenilor a fost vreodată mai maltratat, mai mânjit şi mai trădat ca acesta?…”[1]

Iată răspunsul lui Martin Buber, aşa cum şi l-a amintit mai târziu.

 

Da, am răspuns aproximativ în acesti termeni, dintre toate cuvintele omeneşti acesta a devenit cel mai ambiguu. Nici un altul n-a fost vreodată mai mânjit şi mai sfâşiat. De aceea nu vreau să renunţ la a-l rosti. Generaţii peste generaţii l-au încărcat cu angoasele lor vitale şi l-au sfărâmat; zace în pulbere, acoperit cu masa lor copleşitoare. Prin disensiunile lor religioase, generaţiile omeneşti au distrus cuvântul Dumnezeu, au ucis în numele lui; şi-au lăsat pe el urmele degetelor şi ale sângelui vărsat… Desigur, oamenii desenează caricaturi şi scriu deasupra „Dumnezeu”. Se masacrează între ei şi spun că o fac în numele lui Dumnezeu. Numai că în ceasul în care iluziile şi erorile se prăbuşesc, şi nu mai rămâne altceva înaintea lor decât cea mai neagră singurătate, nu mai pot zice „el” şi tot ce le rămâne e să suspine: „Tu, Tu”. Strigă spre acest Tu şi adaugă „Dumnezeu”…

… Trebuie să-i respectăm pe cei ce refuză cuvântul pentru că-i revoltă nedreptăţile, dezordinile şi tot răul care tind să se justifice prin numele divin, dar cuvântul Dumnezeu nu trebuie să-l părăsim. Înţelegem bine că unii au ales tăcerea, măcar pentru o vreme, pentru ca toate cuvintele tocite să cunoască o răscumpărare. Dar nu tăcând o vom căpăta. Nu ne stă în puteri să-i redăm puritatea numelui lui Dumnezeu, nici nu-l putem reconstrui; dar aşa mânjit şi târât în noroi cum e, îl putem ridica, îl putem înălţa sus de tot, la ceasurile de restrişte.”

 

Buber, fireste, a convins cu aceste cuvinte, pe care le-am găsit sub altă formă şi în celebra lui carte Eu şi tu. Iată efectul lor: „Bătrânul s-a sculat, a venit la mine, mi-a pus mâna pe umeri şi mi-a zis: Trebuie să ne spunem tu. Căci unde se află în lume două fiinte atât de strâns unite, ele sunt unite în numele lui Dumnezeu.”

Emoţia acestei întâlniri întru Spirit a doi oameni care îşi descoperă, dincolo de ce-i deosebeste, unitatea, e una din nenumăratele ilustrări a cuvântul evanghelistului Ioan pe care-l aminteam mai dineaori:

Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită.

Faptele de iubire, dovezile de prietenie, actele de solidaritate: tot atâtea comori din care avem mai toţi ascunse în adâncurile memoriei destule exemple… 

 

                                                                       *

 

Omul este un animal relaţional. Relaţia, purtată mai cu seamă prin cuvânt (dar nu numai) este viaţa noastră, pentru că în absenţa ei ne uscăm şi pierim.

Dar atunci când doi inşi intră în relaţie, o a treia „entitate” se află deja între ei. Cum remarca undeva P. Stăniloae, acel al treilea este fie creatorul unităţii: Dumnezeu, fie „părintele minciunii” şi al tuturor disensiunilor: satana.

 

„Liniile tuturor relaţiilor – spune Martin Buber – se întretaie în „Tu”-ul vesnic.”

În fiecare mic „eu”, explică filosoful, se actualizează un „Tu” cu majusculă, înnăscut, care nu se împlineste decât prin relaţia imediată cu „unicul Tu care prin esentă nu poate deveni niciodată un „Acela”.

Un Tu despre care nu poţi vorbi, dar căruia îi esti chemat să i te adresezi, graţie imperativului lăuntric, ecou al inefabilei Prezenţe…

Nu, despre Dumnezeu nu putem vorbi ca despre un obiect. Un savant poate avea certitudinea – sau iluzia – că „e stăpân” pe propriul obiect de studiu şi cercetare. Dar un teolog nu are dreptul la o asemenea pretenţie… Pentru că are de-a face nu cu un obiect, ci cu un Subiect.

„Acest Subiect e autenticul Altcineva, fiinta misterioasă, lăuntrică sie înseşi, pe care nu o poate nimeni lua în stăpânire; „singurul Tu care prin esenţă nu poate deveni un „Acela” (Martin Buber). E ceva ce nu ne putem reprezenta, dar a cărui cunoaştere ne ajută să aflăm cine suntem; a cărui iubire ne dă stăpânirea propriei persoane; în vreme ce reprezentarea nu aduce subiectului decât un „altceva” iluzoriu, lipsit de interioritate, de mister, ca şi de reală fecunditate.”

„Nu există subiect unic. Nu există personalitate fără alteritate. Nu există cunoaştere adevărată, dacă misterul lipseşte. Şi nu există om, fără Dumnezeu.”[2] 

 

 

 

 

 


[1] „Quel mot de la langue humaine a été plus maltraité, plus souillé, plus trahi que celui-là ? Tout le sang versé en son nom l’a dépouillé de son éclat, toutes les injustices qu’il a dû couvrir ont effacé son relief. Quand j’entends nommer la chose suprême „Dieu”, j’ai parfois l’impression d’entendre un blasphème.” In H. Caffarel, Dieu, ce nom le plus trahi, Editions du feu Nouveau. Textul lui Buber este la pag.130-134.

[2] Lubac, p.68.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s