Când Dumnezeu tace…

Nu ştiu să mă rog”

 Îmi zici: „Nu ştiu să mă rog”! Şi mă întrebi: „Cum să fac” ? Iată răspunsul meu: începe prin a-i dărui puţin din timpul tău liber. La început, nu va conta cât de lung e intervalul, importantă este fidelitatea. Fixează-ţi singur pentru fiece zi un moment pe care-l vei dărui Domnului, şi fă aceasta cu perseverenţă, zi de zi, când ai chef şi când nu ai chef.

Caută un colţişor liniştit, dacă se poate, undeva într-o biserică sau înaintea unei icoane, a unei cruci, sau a Bibliei… Reculege-te în tăcere: cheamă Duhul Sfânt, pentru ca El să strige în adâncul sufletului tău: „Abba! Tată!”

Pune-ţi inima înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă în ea bântuie furtuna: să nu-ţi fie teamă să-i vorbeşti despre greutăţile tale, despre durerile tale, despre păcatul şi lipsa ta de credinţă, ba chiar şi despre răzvrătirile şi revolta din tine, dacă simţi aşa ceva. Tot ce porţi în suflet, tot ce ai pe inimă, pune-l în mâna lui Dumnezeu.

La început, timpul acesta de rugăciune ţi se va părea lung, prea lung, nesfârşit: cu smerenie, perseverează, dându-i Domnului cât timp poţi, însă niciodată mai puţin decât ţi-ai fixat pentru fiece zi. Vei vedea că, de la o întâlnire la alta, vei fi răsplătit, vei prinde tot mai mult gustul rugăciunii, iar ce ţi se părea la început de neatins devine tot mai uşor şi mai frumos.

Vei înţelege că mai important decât să primeşti răspunsuri este să te pui la dispoziţia lui Dumnezeu; iar ceea ce, în rugăciune, aduci înaintea Domnului va apărea încet-încet într-o altă lumină.

Când vei veni răvăşit, cu inima în furtună, la rugăciune, vei observa – dacă ai perseverenţă – că şi în lipsa unui răspuns la rugăciunile tale, obiectul lor parcă se va fi topit, ca zăpada la soare, şi aceasta îţi va aduce pacea: pacea de a te şti în mâinile lui Dumnezeu şi de a te lăsa călăuzit de El acolo unde vrea să te ducă. Şi atunci, o cântare de laudă, o cântare nouă, va ţâşni din inima ta şi de pe buzele tale, semn al unui cuget nou, al unui duh nou, al „omului dinăuntru” plămădit după chipul şi asemănarea Domnului.

Tot ce te încarcă, pune-l în mâna lui Dumnezeu: aminteşte-ţi că Dumnezeu îţi este şi tată şi mamă, Părintele plin de dragoste care primeşte tot, iartă tot, aduce lumină pretutindeni, aduce mântuire. Ascultă-i tăcerea. Nu căuta să capeţi răspuns de îndată….

Nu pretinde să-l „iei în stăpânire” pe Dumnezeu, ci lasă-l să-ţi străbată viaţa şi sufletul, lasă-l să-ţi umple inima de emoţie, să ţi se dezvăluie, aşteaptă ca El să te lase să-l priveşti, fie şi numai ‘de la spate’… 

Ascultă glasul tăcerii Domnului. Ascultă-i Cuvântul aducător de viaţă: deschide Biblia, meditează la ea cu dragoste, lasă să-ţi vorbească, de la inimă la inimă, Cuvântul lui Isus; citeşte Psalmii, vei găsi exprimat acolo tot ce ai vrea să-i spui Domnului; ascultă-i pe apostoli şi pe prooroci; îndrăgosteste-te de istoria Patriarhilor, a poporului ales, ca şi de cea a Bisericii de la începuturi, căci vei afla acolo experienţa unei vieţi trăite în orizontul Legământului cu Dumnezeu.

 După Don Bruno Forte, Scrisoare despre rugăciune

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.