O aparitie

Isus le apare discipolilor pe drumul catre Emaus.

Luca 13-35

 Și iată că, în aceeași zi, doi dintre ei se duceau spre un sat, al cărui nume era Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de Ierusalim.

 Aceștia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.

 Pe când vorbeau și se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea împreună cu ei.

 Dar ochii lor erau ținuți să nu-l recunoască.

 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbați între voi pe drum?” Ei s-au oprit triști.

 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu ești străin în Ierusalim și nu știi cele petrecute în zilele acestea?”

 El le-a zis: „Ce anume?”

Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor, cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au răstignit.

 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri.

 Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineațăși, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.

 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.

 Atunci le-a spus: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeți!

 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?”

 Și, începând de la Moise și toți profeții, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.

 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe.

 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi pentru că este seară și ziua e de acum pe sfârșite”. Atunci a intrat să rămână cu ei. Și, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor.

 Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor.

 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?”

 Și, ridicându-se în același ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau cu ei,care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a arătat lui Simon”.

Iar ei le-au povestit cele de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

 Comentariu la acest episod

În locul întrebarii : „Credeti în Înviere ?” ar fi poate preferabil sa ni se puna alta întrebare: „Sunteti niste oameni pe cale sa învie?”

Atunci când, alaturi de Cristos, vom întreprinde pelerinajul interior ce conduce la mântuire, vom începe prin a ne întoarce din drum, revenind la Ierusalim, în cazul nostru, la locul propriilor noastre patimiri, acolo unde ne-au rastignit jignirile si neputintele.

Precum pelerinii, ne vom goli desaga plina de dureri, amaraciuni si mâhniri, si vom merge pâna la capat, trecând dincolo de neputinta de a spera în ceva. Si atunci vom primi – poate! – cuvântul acesta al Domnului Isus :   

 „Nu trebuia oare ca Cristos sa patimeasca acestea, pentru ca sa intre în slava sa ?”

 Va veni, cândva, ziua în care vom putea spune, la rândul nostru, fara ca altcineva sa aibe dreptul de a o spune în locul nostru : da, a fost necesar ca eu sa trec pe un anumit drum al Crucii, pentru a simti cum Dumnezeu ma umple de bucuria Lui. Nu am patimit degeaba : TREBUIA ca acea buturuga sa fie sparta, pentru ca s-o cuprinda flacara Prezentei Sale, si sa ma aprinda dinauntru.

  „Si a intrat sa ramâna cu ei”.

Dar unde anume a intrat? În textul lui Luca nu e vorba de nici o casa, de nici un han… Venindu-si apoi în fire, cei doi aveau sa recunoasca : „Oare nu ardea în noi inima noastra, când ne vorbea pe cale si ne tâlcuia Scripturile?”

Nu se poate oare întelege prin aceasta ca Cristos a intrat în inima lor, ca sa nu mai iasa ?

Ce uimitoare asemanare între cele doua cuvinte :

„Nu trebuia oare ca Cristos sa patimeasca acestea, pentru ca sa intre în slava sa ?”

„Si a intrat sa ramâna cu ei.”

 Se poate spune despre Isus ca el intra în „slava”, în viata luminoasa a lui Dumnezeu,

atunci când poate intra, pentru întotdeauna, într-un suflet.

Lytta Basset, La fermeture à l’amour.

 

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre “O aparitie

  1. Pingback: Emaus – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s