Despre Visul lui Iacob

Din cartea Genezei/Facerea, cap. 28

 

¹⁰ Iacob a plecat din Beer-Șeba și s-a îndreptat spre Haran.

 ¹¹ A ajuns la un anumit loc și a rămas acolo peste noapte căci soarele asfințise; a luat [o piatră] dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap și s-a culcat în acel loc.

 ¹² Și a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe ea,

 ¹³ iar Domnul, care stătea în vârful ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi,

 ¹⁴ și vor fi urmașii tăi ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest și spre, spre nord spre sud. În tine și în urmașii tăi vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

 ¹⁵ Iată, eu sunt cu tine și te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în țara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți-am spus”.

 ¹⁶ Iacob s-a trezit din somnul său și a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta și eu nu știam!”.

 ¹⁷ S-a speriat și a zis: „Cât de înfricoșător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; e poarta cerului!”.

 Urmarit de mânia asasina a fratelui sau Esau, caruia i-a furat binecuvântarea paterna, Iacob este silit sa plece din casa parintelui sau Isaac. Îi putem ghici starea de spirit, angoasa, nefericirea în situatia precara de fugar în care se afla. Abia daca îndrazneste sa puna capul jos, de teama fiarelor… Cu toate acestea, se întinde cu capul pe o piatra si viseaza. Iar în vis i se adreseaza însusi Dumnezeu, acelasi care îi va spune cândva lui Moise: „Eu sunt Cel care sunt alaturi de poporul meu în toate încercarile”.

Despre semnificatiile simbolice ale visului cu scara lui Iacob se pot spune multe, si fireste, de când s-a scris Biblia si de când circula, se vor fi adunat munti de comentarii. Într-o carte care se vrea o meditatie pe tema „descoperirii lui Isus înviat”, C.M. Martini propune celui care mediteaza la acest episod o cautare a coordonatelor vizibile si invizibile ale propriei sale situatii. În cazul celui ce va deveni marele patriarh Iacob-Israel, coordonatele acestea cuprind relatia sa cu Providenta divina, si în mod special cu Cuvântul lui Dumnezeu – care îi este adresat direct, ca o fagaduinta nespus de luminoasa (versetele 13-15), în contrast total cu nefericirea, cu precaritatea sa aparenta.

În urma lui Iacob patriarhul, suntem si noi chemati sa depasim viziunea exclusiv negativa a problemelor si dramelor noastre, pentru a-L vedea la lucru pe Acela care, din iubire, ne însoteste si ne ajuta. Cel în ale Carui mâini se afla viata noastra.

Iată, eu sunt cu tine și te voi păzi oriunde vei merge… Când am ajuns sa ne privim problemele în lumina Cuvântului, putem avea revelatia care l-a cutremurat pe Iacob, si i-a schimbat întregul curs al existentei:

„Într-adevăr, Domnul este în locul acesta și eu nu știam!”.

În locul acesta: adica acolo unde ma aflu si eu, cu viata mea construita din relatii, munci, dileme, conflicte, alegeri, trairi si emotii de tot soiul.