Despre masacre si idei fixe

Masacre în Irak, Siria, în Nigeria si alte tari africane amenintate de Jihad, si pâna si-n Europa, la doi pasi de noi.

De ce, Doamne, de ce?

 Dintr-un articol al lui Vladimir Tismaneanu, de pe blogul dânsului, retin citatul de mai jos, extras dintr-o lucrare a profesorului Tim Snyder (care va fi tradusa la Humanitas), comentat de H-R. Patapievici.

„Sediul NKVD-ului din Kozelsk (locul de unde aveau sa fie transportati la Katyn spre a fi impuscati aproape cinci mii de militari si civili polonezi) era in manastirea Optyn in care se petrece discutia dintre Ivan Karamazov si Zosima despre ceea ce este ingaduit cand nu mai exista transcendenta (posibiltatea ori imposibiltatea unei moralitati fara divinitate). Dumnezeu fusese ucis, polonezii insa erau convinsi ca El traieste si se inchinau, faceau rugaciuni, praznuiau Invierea.  Amintesc ca armata poloneza era multinationala si multiconfesionala, ca ofiterii din cele trei lagare care aveau sa fie ucisi, deci si de la Kozelsk, erau civic, nu limitativ etnic polonezi.  

Intr-adevar, intr-o lume din care Dumnezeu a fost expulzat, cum se mai poate distinge intre Bine si Rau?”

Raspunsul lui H.-R. Patapievici, considerat de VT „un remarcabil document intelectual si moral”, e urmatorul:

„Intr-adevar, Volo, tulburator… Insa istoria asta imi sugereaza, in mod nelinistitor, si altceva: faptul ca si popoarele (colectivitatile, adica) asuma decizii morale in mod la fel de net precum indivizii: cu acea ocazie, polonezii s-au comportat in bloc potrivit premisei “Dumnezeu exista”, in timp ce rusii, la fel de compact, potrivit premisei ca “Dumnezeu nu exista”. Ce ma nelinisteste este acest aspect de “logica a colectivelor”, prin care un Nae Ionescu (de pilda – nu era insa singurul, in epoca) incerca sa inlocuiasca logica indivizilor. Daca logica colectivelor e falsa, cum cred ca este, atunci cum poate fi explicata “coerenta” de individ a colectivitatilor?

Raspunsul ar putea fi acesta. El se bazeaza pe distinctia dintre colectivitati normale si colectivitati totalitare, pe care o introduce raportarea diferita la rau. In bine, coerenta e data de universalitatea limitarii, care determina pentru toti oamenii conditiile a ceea ce se cade si nu se cade (silogismul moral ia forma: “Daca Dumnezeu exista, atunci numai lucrurile decente sunt permise”). In rau, coerenta e data tot de un soi de universalitate a limitarii, care e insa acum determinata ca obligativitate a limitarii: iar aceasta obligativitate nu mai fixeaza universalitatea unui comportament, ca in morala normala, ci impune, simultan, doua lucruri, ambele tipice regimurilor totalitare:
absolutul supunerii colective la ordin si relativismul constiintei morale executante (silogismul moral ia forma: “Daca Dumnezeu nu exista,  atunci mi se poate impune orice, iar adevarul rezulta din participarea la executie”).

Ceea ce Snyder adus in atentie de tine este ca din premisa “Dumnezeu nu exista” nu decurge maxima “Totul e permis” decit in regimurile politice normale (cum era cel in care traia Dostoievski); in regimurile totalitare, din premisa “Dumnezeu nu exista” decurge maxima “Orice ordin poate fi executat”.

Si cred ca mai poate fi adaugat ceva, referitor la raul totalitar: raul „normal” este intrinsec limitat (atit ca intentie, cit si ca numar de victime); raul totalitar este in principiu nelimitat (atit ca intentie, cit si ca numar de victime): raul totalitar contine in el necesitatea escaladarii indefinite a raului.  Nu cred ca Dostoievski ar fi putut imagina uciderea om cu om a 21.000 de suflete, la rind, de dimineata pina seara, de catre semenii sai rusi. In conceptia lui, totul i-ar fi impiedicat sa faca asta (duhul ortodox, spiritul slav, omenia omului simplu, frica de Dumnezeu etc.). De aceea, in ciuda demoniei sale simbolice, Verhovenski e inca in logica crimei individuale si a puterii limitate. Dostoievski traia intr-o vreme in care oamenii inca nu puteau intelege ca “totul este permis” nu inseamna chiar ca totul este cu adevarat  permis. Totul inseamna totalitatea posibilitatii, or caracterul la propriu ilimitat al raului totalitar nu poate fi imaginat intr-o societate normala. Iti dai seama de ilimitarea cu adevarat ametitoare din raul totalitar numai angajindu-te in faptuirea lui, care implica intotdeauna trecerea de la „in proportie individuala” la „in proportie de masa”.

De ce nu functioneaza, in totalitarism, mecanismele moralitatii normale? Pentru ca societatile totalitare isi anesteziaza faptuitorii impotriva constiintei ca faptuiesc raul prin pervertirea simtului lor privind raul „normal”: iar aceasta se face prin deschiderea mintii individuale spre ceea ce poate cu adevarat insemna „totul e permis”, la scara colectiva.
Principalul continut al  transgresarii moralitatii normale, pe care il face cu putinta deprinderea oamenilor oblisnuiti cu practicile totalitare, consta in faptul ca “totul este permis” devine un indemn indefinit la ilimitare, potrivit principiului „Daca ceva poate fi profanat, atunci el trebuie cu necesitate profanat”.

Care e mecanismul care permite o astfel de escaladare ilimitata a raului? Cred ca raspunsul nu poate ocoli angajarea teologicului (in definitiv, toate ideologiile totalitare sunt religii seculare atee). Sentimentul meu este ca noutatea pervertirii totalitare a simtului normal al raului consta in faptul ca prin „exterminarea nelimitata” e cautata nu doar uciderea unui numar de oameni, ci batjocorirea in toti cei care ramin inca in viata a ideii insesi de om; iar in ideea de om nu e urmarita doar batjocorirea omului, ca persoana fizica, ci batjocorirea chipului lui Dumnezeu sadit in conditia umana. Ceea ce face raul totalitar un rau intrinsec ilimitat tine de faptul ca la originea sa se afla setea de a nimici fizic chipul lui Dumnezeu imprimat in chip metafizic in conditia umana. Este ceea ce face din desfasurarea efectiva a raului totalitar o intilnire istorica cu Diavolul in carne si oase.” (HR Patapievici; sublinierile îmi apartin)

Si totusi, pervertirea notiunilor de bine si de rau, în care raul absolut, cruzimea si sadismul functionând fara gres la proportii de masa, nu tine numai de cât e o societate de totalitara ori ba. E bine sa ne amintim ca fiecare din noi, la o adica, se poate comporta la un mod regretabil, ca o parte de inumanitate dainuie în orice fiinta omeneasca (alaturi de „miezul dumnezeiesc”, de scânteia de bunatate în care vrem sa credem, în numele lui Christos)… si ca individul, devenit componenta a unui grup omenesc dominat de orice soi de isterie colectiva, devine de nerecunoscut. Despre asta, mai încolo. Amintesc doar existenta unei carti, si anume „Diavolii din Loudun” de A. Huxley, care analizeaza magistral utilizarea politica manipulatoare (de catre Richelieu, om al lui Dumnezeu!) a fenomenelor de delir colectiv.

Si, à propos de delir colectiv, amintesc cu tristete persistenta (constatata de mine în comentariile de pe blogosfera) a unor idei fixe anexate unor valori cât se poate de onorabile (ca patriotismul, atasamentul la o colectivitate nationala si la religia ei majoritara). Printre aceste idei fixe:

„X fost un erou, deci ceea ce i se imputa de catre istorie, ca ar fi fost un calau, e o minciuna. Si, pe deasupra, nici nu a curatat lumea de toti paduchii care ne-au supt tara”.

„Se prea mpoate ca la Odessa, în al doilea razboi sa fi fost ucisi un numar mare de oameni” (interpretarea mea: nu orice fel de oameni, ci un soi de sub-oameni, adica evrei, subîntelegându-se ” jidanimea”.  Nu o suma de oameni ca noi, cu ochi, urechi si nas, cu sentimente, emotii, nevoi, în stare sa sufere si sa se bucure, ci o abstractie, o putere malefica, dotata cu mijloace redutabile ca bogatia si inteligenta -pardon, viclenia- , o categorie omeneasca vesnic razbunatoare, lacoma si doritoare de suprematie mondiala).  

„… dar nu erau printre evreii din Odessa si câtiva golani care au lovit în ostasii nostri…? Si pe urma, cei care au adus la noi comunismul nu erau evrei?”

Închei paranteza, cu durere.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.