Serveste la ceva cautarea perfectiunii?

Raspuns dat de doi psihologi, la care ader. Lucruri despre igiena mintala gasite in presa din România, accesibila mie pe internet; as zice, câteva picaturi de bun simt printre prea multe informatii bizar alese, imprecatii si gunoaie…

Critica, folosită pe scară largă în România ca metodă de motivaţie şi de educaţie, se poate dovedi extrem de toxică. „Cea mai mare otravă prin care părintele îşi poate otrăvi copilul este critica. Ceea ce pentru noi, românii, înseamnă educaţie. Ceea ce pentru noi, românii, e frumos ambalat în critică constructivă. Ceea ce pentru noi românii îi oferă posibilitatea de a învăţa ce e bine şi ce e rău. Studiile asupra creierului uman arată că în momentul în care ceilalţi ne critică, noi ne simţim respinşi. În momentul în care ne simţim respinşi, creşte cortizolul, hormonul stresului. Şi dacă eu îl ţin pe copilul meu, zi de zi, cu astfel de mesaje, că nu e bine, că nu e suficient de bun, îl otrăvim constant fără să conştientizăm acest lucru şi, din punctul meu de vedere, este cel mai nociv” (Gaspar Gyorgy).

„Îi transmit copilului că dacă vrea să fie iubit, trebuie să nu facă nicio greşeală. Şi nu fac nicio greşeală, dacă nu trăiesc”

De multe ori, acest „trebuie” vine dintr-o idee preconcepută despre felul în care ar trebui să arate viaţa noastră, un ideal întotdeauna imposibil de atins.

„Mulţi oameni sunt perfecţionişti, mai ales la noi în ţară, şi cred că acest lucru vine de undeva copilărie, din momentele alea în care părinţii noştri nu ne-au acceptat. Ne-au dat nişte mesaje, fie mai subtile, fie mai directe, că „ceva la tine nu îmi place”. Şi atunci eu, ca şi copil, am zis, „Măi nu-i place de sinele ăsta al meu, aşa cum sunt eu, ar trebui să îl cizelez puţin şi ar trebui să îi arăt lui mami şi lui tati, la doamna învăţătoare, să le arăt altceva. Ia să văd eu ce le place”. Şi atunci eu, cumva, pun sinele într-o parte, las într-o parte cine sunt eu cu adevărat şi atunci mă uit la la fiecare şi văd ce vrea de la mine, ca să fiu perfectă.

Şi atunci, dacă sunt perfect, sunt iubit. Şi asta, de mici copii, o ducem şi la părinte. Ca părinte, vrei să faci totul perfect, să nu greşeşti faţă de copilul tău, ca soţie vrei să fie totul bine, dar nu ne ajută. Şi atunci iese sinele ăla, pe care l-am uitat, el tot timpul ţipă în noi”. (Otilia Mantelers).

Sursa:  http://www.gandul.info/interviurile-gandul/cum-isi-cresc-romanii-copiii-performanta-scolara-nu-garanteaza-succesul-in-viata-elevii-care-aveau-in-scoala-7-8-pot-ajunge-mult-mai-departe-decat-premiantii-14607364

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s