Trairi aviatoricesti

Coboram spre viraj, şi pe măsură ce mă adânceam, în jur se făcea din ce în ce mai întuneric. Becurile roşii, care sus răspândeau doar o lumină palidă, luminau acum puternic, şi, când şi când, eram nevoit să reduc luminozitatea. Zburam ca într-un sac de beznă şi-mi spuneam că nu e posibil să se întunece şi mai mult, dar fiecare sută de metri întuneca iarăşi şi iarăşi vălul de nepătruns din jurul cabinei; era necrezut de întuneric, zburam ca într-o vrajă rea, parcă spre celălalt tărâm şi atunci mi-am amintit de bunica-mea, şi am auzit ce mi-a spus prima oară când m-a văzut în uniforma şcolii de aviaţie.

M-a privit îndelung, eu mă umflam în vestonul cu petliţe azurii şi un fel de păsări maiestre din metal ştanţat îmi împodobeau epoleţii; bunica m-a admirat îndelung, apoi mi-a zis în dulcele ei grai moldovenesc, cumva grijulie, cumva…, da dom’le, în măsura în care bunică-mea putea să fie băşcălioasă, în băşcălie: „ia seama să nu-ţi rupi fre-un chicior acolo”.

Ştii, nu credeam în tot felul de gânduri şi imagini care-ţi flutură prin faţa ochilor în momente dificile, dar atunci am auzit clar glasul bunică-mi, şi ce era să fac, am zâmbit. De fapt nici nu era ceea ce se cheamă un moment dificil, spărgeam un plafon liniştit, fără scuturături şi oraje, dar era un fel de spaimă iraţională provocată de bezna aia nesfârşită, răsărită poate din vremea când trăiam în peşteri şi întunericul însemna începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor; ştii, dormise atâta în mine şi ieşise acum la iveală, cuibărită în capul pieptului şi-o simţeam ca pe un gol mare şi apăsător.

În situaţiile astea n-ai altceva de făcut decât să caşti ochii mari pe aparate, să-ţi decuplezi simţirile imperfecte şi devenite primejdioase, ca să te ghidezi după indicaţiile lucide şi precise ale bordului. Am virat, şi la o mie opt sute de metri eram ieşit din plafon; departe, la peste 25 de kilometri, vedeam luminile pistei aşternându-se cuminţi, alcătuind parcă un ac lung, de argint strălucitor, ştii, acul care spulberă vraja cea rea.

Daca v-a placut, puteti cumpara noua editie a cartii “Caii de la Voronet” de Doru Davidovici; a se vedea site-ul editorului

           editura.aripi.argintii@gmail.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s