Fragment de articol

Un excelent comentariu al comentariilor injurioase care înfloresc – si îngrozesc – pe siteurile internet al ziarelor românesti si nu numai. Pe marginea dezbaterii legate de „cazul Vintila Horia”, Cristina Hermeziu scrie, printre altele:

„… specificul comunicării electronice în sine, pe forumuri şi reţele sociale în special – respectiv, lipsa de proximitate, caracterul anonim al interlocutorilor – facilitează exprimarea unor idei sau gînduri care în mod normal n-ar trece prea uşor şi n-ar fi acceptate reciproc într-o conversaţie.

O autocenzură morală pe care noul mediu virtual o anihilează. E adevărat că această încrîncenare dezinhibată din comentarii poate fi un semn că un anumit subiect era necesar, că el pune degetul pe rană, dar e şi semn că ceea ce au sădit televizunile de mahala în ultimii 20 de ani în România a înflorit peste măsură: într-o arenă în bună măsură anonimă, unde impulsurile cele mai primitive nu sunt potolite de nicio conştiinţă morală, tot ce se valorizează este bărbăţia insultei, estetica împroşcării cu venin.

Nimeni nu convinge pe nimeni, lupta e între triburi cu convingeri ancestrale, care fac paradă doar de rapiditatea reacţiei lor epidermice de a ocupa terenul mediatic, disponibil generos prin forumuri şi reţele sociale, pentru defăimarea părţii adverse. Cum ar veni, progresul mileniului III n-are de-a face cu vreo evoluţie a conştiintelor după masacrele istoriei recente, ci cu multiplicarea spaţiului de etalare a urii. Nu ştiu dacă în România există deja o jurisprudenţă privitoare la cyber-violenţă şi la incitarea la ură rasială pe internet, dar în Franţa nu numai că există pedepse stipulate în acest sens, dar legea chiar se aplică. Conform unei legi din 29 iulie 1881(!), în Franţa provocarea la discriminare, la ură sau la violenţă – pe motiv de origine, apartenenţă sau nonapartenenţă la o etnie, o naţiune, o rasă sau o religie anume – este un delict şi se sancţionează, azi, cu amendă de 45.000 de euro şi/sau închisoare pentru un an. Legiuitorii au extins pe bună dreptate principiul: ceea ce este considerat delict în spaţiul public trebuie considerat delict şi pe internet.

Cyber-spaţiul nu e o zonă de non-drept. Astfel, alte legi şi completări îi obligă pe distribuitorii de internet şi pe cei care găzduiesc forumuri de presă şi comentarii să divulge instanţelor, în cazul unui proces, identitatea internauţilor bănuiţi de a fi proferat injurii cu caracter rasial sau de a fi incitat la ură. (În 2013, societatea Tweet France a avut un astfel de proces, care viza dezvăluirea identităţii unor autori „anonimi“ de tweet-uri cu caracter antisemit). Voi încheia aceste reflecţii cu două observaţii. Lipsa de indignare faţă de orice comentariu injurios sau de incitare la ură pe forumuri sau pe reţelele sociale contribuie la banalizarea răului – e într-un sens mai larg decît cel dat de Hannah Arendt.

Nereacţionînd, din lehamite sau din dezgust, înseamnă să încuviinţăm o lume în care adversitatea barbară e locul nostru comun. Iar adversitatea barbară ca atmosferă banalizată a spaţiului public sădeşte profund ideea că lumea nu poate fi gândită decît în termenii „noi“ sau „ei“. Definiţia umanităţii spune însă altceva: „şi noi, şi ei“. De aceea, dezbaterea e posibilă.

Citeste mai mult: adev.ro/o2aep8

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s