Problema răului şi agonia de la Ghetsimani

Prima victimă a răului lumii este Dumnezeu, spunea Maurice Zundel predicând exerciţiile spirituale la Vatican, în prezenţa papei Paul al VI-lea. Faţă cu Binele suprem, există răul suprem, iar acesta este refuzul dragostei pe care Dumnezeu ne-o oferă. Dumnezeu nu are nici un amestec, nici o participare la rău. Dar totuşi, cum este posibil ca într-o lume creată de un Tată iubitor, să se petreacă atâtea lucruri oribile? De ce nu le impiedică un Dumnezeu căruia toate îi sunt cu putinţă?

Suferinţa inocenţilor, spunea G. Büchner, e piatra de temelie a ateismului.

Cartea lui Iov ridică problema răului, dar nu o rezolvă; aceasta, spune Zundel, pentru că ea nu putea fi rezolvată în stadiul Revelaţiei accesibil genialului ei autor.

Nu e vorba numai de o problemă speculativă. E ceva care ne străpunge inima. Există atâtea rele al căror autor e omul, toate relele ce izvorăsc din perversitatea omenească. Există acel rău îngrozitor care e coruperea omeniei, refuzul omului de a fi om, refuzul lui de a fi liber, decurgând din patima de a poseda, există zgârcenia care după sf. Paul este idolatrie, prin care omul ajunge să se creadă proprietar al propriei fiinţe şi vrea să stăpânească tot.

 Mai există si deteriorarea omeniei prin scandal, a cărui origine omenească e evidentă. Dar mai sunt şi alte rele cărora le cad victime cei mai nevinovaţi: în primul rând copiii mici maltrataţi de brute, copilaşii ale căror strigăte nu sunt auzite de nimeni, copilaşii al căror martiriu stârnea indignarea lui Karamazov în romanul lui Dostoievski, făcându-l să zică: „O eternitate de fericire nu va putea niciodată compensa chinuirea unui copil disperat”.

Şi mai sunt bolile, bolile grele şi dureroase… Catastrofele naturale… Suferinţa animalelor…

 Unde e Dumnezeu in toate astea ? Ce face Dumnezeu faţă cu Creaţiunea lui sfârtecată, acoperită de mormane de cadavre…?

Răspunsul îl aflam in grădina Ghetsimani.

Este lucru cert că răul, răul suprem, este călcarea în picioare a lui Dumnezeu, respingerea lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi pe lume un bine absolut, dacă n-ar fi prezenţa divină, nu ar exista un rău absolut. Dacă răul poate lua chipuri atât de atroce, de nesuportat, scandaloase, este tocmai pentru că există in inima lumii prezenţa divină perpetuu oferită. Dacă chinuirea unui copil este o grozăvie, este pentru că există în copil, ca şi in orice creatură, prezenţa iubitoare care-i dăruieşte fiinţă şi care neînceta îl invăluie în duioşia ei… aceasta inseamnă că, în ultimă instanţă, scandalul răului coexistă cu prezenţa binelui infinit; cu cât este răul mai scandalos, cu atât mai mult se atestă Prezenţa Divină, o prezenţă în agonie: cea pe care o descoperim în grădina Ghetsimani.

Binele, spune magnific Zundel, adaugând că repetă mereu aceasta în confesional, este o Persoană. Binele este Cineva. Dacă îl iubiţi, sufletul vi se purifică. Dacă îl iubiţi, viaţa care se revarsă din inima Domnului va circula intr-a voastră. Dacă il iubiţi pe Cel care este iertarea, vă veţi naşte a doua oară.

 Iată de ce singurul răspuns la problema răului, la misterul răului, stă în agonia şi moartea Domnului nostru. Căci Dumnezeu nu a încetat să fie prezent. Este în adâncul tuturor agoniilor. În străfundul tuturor morţilor. În străfundul tuturor sfâşierilor. În toate chinurile martirilor, suferite cu noi, în noi, pentru noi.

Ceea ce Pascal a exprimat atât de profund:

„Isus va fi in agonie până la sfârşitul lumii. În acest răstimp, noi nu avem voie să adormim”.

De aceea, adaugă predicatorul, avem datoria să luptam cu răul sub toate formele, mai ales dacă el corupe omenia şi distruge inocenţa unui copil… pentru că răul îl condamnă pe Cristos la o agonie perpetuă, începută o dată cu primul păcat.

O tragedie divină parcurge întreaga Istorie, din perspectiva Cristosului cosmic, a unui Cristos care îmbrăţişează universul, care recapitulează toate generaţiile, a unui Cristos cu care începe o nouă Zidire.

De ce ne tulbură atât suferinţa, cea a animalelor, cea a inocenţilor, cea in care omul imploră ajutor?  Pentru că vedem în ea dumnezeirea rănită, pentru că vedem în ea demnitatea infinită a lui Dumnezeu, prezenţa lui în om, în adâncurile suferinţei lui, de unde se revarsă balsamul dragostei divine. 

Omul rănit care zace in praf, la marginea drumului, în pilda cu bunul samarinean, îi devine apropiat exact acestuia în măsura în care milostivul a făcut descoperirea unei apropieri care nu poate veni în ultimă instanţă decât de la prezenţa divină în om. Pentru că zidurile despărţitoare nu cad, graniţele nu sunt desfiinţate decât cu condiţia să reuşim să comunicăm cu Prezenţa unică, rădăcina comună care ne uneşte.

Este deci sigur că acei creştini a căror evlavie constă în a-şi lua partea din Patimile Mântuitorului alături de El  au avut intuiţia profundă şi inefabilă a faptului că prima victimă a răului este Dumnezeu, că răul există pentru că la temelia universului stă Binele infinit, Dragostea veşnică.

Printre cei care au această intuiţie se numără orice creştin care meditează la Patimile lui Isus, aşa cum a făcut-o atât de adânc Pascal, aşa cum a infăptuit-o Tereza a Pruncului Isus, care se dorea jertfă de dragoste alaturi de Domnul, luând impreună cu El asupră-şi răul lumii, spre a forma o “contragreutate”… întregul curent de compasiune pentru Cristos, pentru Dumnezeu…

 

Dragostea divină nu este decât dar. Este o dragoste care nu constrânge. O Dragoste care nu ne ia înapoi libertatea pe care ne-a dăruit-o, care este sensul însuşi al Creaţiunii. Suntem aşteptaţi: ce avem de făcut este tocmai să „revelăm slava fiilor lui Dumnezeu” şi să facem din lumea aceasta o lume vrednică de Dumnezeu şi vrednică de noi.

Lumea aceasta adevărata nu există incă, dar ea este pe cale să devină, aşa cum a spus-o atât de magnific sf. Paul. Ca s-o transformăm, trebuie să fim conştienţi, aşa cum au fost Pascal, Micuţa Tereza, Francisc din Assisi, că „Isus e în agonie până la sfârşitul lumii şi ( că) nu trebuie să adormim în acest răstimp”.

Zundel încheie cu povestirea binecunoscută a convertirii poetului Paul Claudel în ziua de Crăciun 1886. (Aproape simultană, să adăugam, cu vindecarea sufletească extraordinară a Terezei la Lisieux, când avea 13 ani)

Claudel a intrat de Crăciun în catedrala Notre-Dame, a intrat ca un estet şi ca un diletant; a intrat ca să-şi treacă de plictis şi, cum era bun latinist, a ascultat atent cântarea Vecerniei la Notre-Dame şi mai ales acel „De profundis” atât de tulburător şi, dintr-o dată, a fost captivat, pentru că l-a fost cuprins până in adâncul sufletului şi l-a luat pe sus „inocenţa sfâşietoare şi eterna copilărie a lui Dumnezeu”. Şi a ieşit din catedrală credincios fără voie: cu toate eforturile, nu a putut vreodată scăpa de puterea revelaţiei primite. L-a descoperit pe Dumnezeu sub forma supremei sărăcii. Precum sfântul Francisc, Claudel a avut revelaţia pruncului de la Betleem, a supremei sărăcii divine şi a înţeles că a găsit acolo răspunsul cel mai convingător, singurul potrivit, la problema răului: a recunoscut  „inocenţa sfâşietoare şi eterna copilărie a lui Dumnezeu”.

*

O, Isuse!… simt că, dacă ai găsi, ceea ce nu se poate, un suflet mai slab ca al meu, ţi-ar face atâta bucurie să-l umpli cu haruri încă şi mai mari ca cele dăruite mie, cu condiţia ca sufletul acesta să se lase pe mâna ta, să se abandoneze cu deplină încredere milosteniei nesfârşite!

Ce-i place lui Dumnezeu în sufleţelul meu, este că-mi îndrăgesc sărăcia şi lipsa de importanţă, şi mă încred orbeste în mila lui… Trebuie să acceptăm să rămânem mereu săraci şi lipsiţi de putere, şi tocmai acest lucru este cel mai greu…  (Sfânta Tereza de Lisieux)

Afficher l'image d'origineMarthe Robin, o ucenica a Terezei…

http://www.martherobin.com/

Anunțuri

Un gând despre “

  1. Pingback: Problema răului şi agonia de … « Prea târziu te-am iubit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s