Un episod dintr-o viata prea timpuriu curmata

„M-am uitat la vitezometru, 650 de kilometri pe oră, 700, 750; în faţă era un nor mic, suspendat deasupra grosului plafonului, am trecut pe sub el, o clipă cabina s-a cufundat în penumbră, grila luminoasă a colimatorului a lucit violent; încă cincizeci de kilometri pe oră şi… Acul alb al vitezometrului se târa greu pe cadranul negru, asta-i, avion cu fofează, la reacţie de mult…

„Am împins maneta dincolo de pragul roşu de forţaj, şi acul boost-ului a sărit şi s-a oprit, vibrând reţinut, în dreptul piedicii de la marginea scalei. IAK-ul a ţâşnit înainte, împins de o mie de draci, şi am tras de manşă tare, cât am putut de tare; mă presa în scaun o mână nevăzută, îmi alungea, hidos, trăsăturile feţei sub mască. Gâfâiam, mă ustura cerul gurii, uscat, şi mă striveau pe piept chingile paraşutei. Apoi n-am mai văzut nimic, vălul negru, şi doar un rest de luciditate chicotea în mine ghicind deruta din cabina avionului rămas în urmă. IAK-ul se înălţa ca o săgeată, la 90 de grade, elicea agăţată în cer trăgând după ea o tonă de metal vibrând, motorul urla zvâcnind, gata să sară de pe batiu. Urcam cu câteva zeci bune de metri pe secundă, am ţinut avionul aşa până când comenzile au devenit moi şi l-am simţit lăsându-se grele şi ostenite de urcuşul abrupt. Atunci am împins palonierul până în fund, l-am lăsat să se prăvălească pe o aripă, în rotirea aia de o clipă am văzut aparatul lui Pisi repezindu-se spre mine într-un unghi de atac imposibil, nu înţelegeam ce manevră făcuse ca să ajungă în poziţia aceea, dar nu exista manevră capabilă să-l aducă într-o asemenea poziţie şi am împins din nou palonierul, până am simţit metalul intrându-mi în carne, ca să glisez avionul în partea opusă.

Îl simţeam pe Pisi în spate, şi-mi trăsesem capul între umeri, mă adăpostisem tot după blindaj, film, gloanţe, se amestecau în creierii mei tescuiţi, viteza, nu mai aveam timp să ajung până la nori să mă ascund sub carapacea lor, marmură de abur ocrotitoare, aşteptam să văd trasoarele, dâra roşie de moarte curgându-mi pe lângă aripi, Lena, nu, Lena, lasă-mă, n-am timp de tine, viteza – acum. Fulgerat, parcă mă rupeam în bucăţi, numai chingile scaunului împiedicau bucăţile să se risipească şi să se izbească bezmetice de pereţii cabinei, manşa trasă în burtă, mă dureau palmele, prin mănuşile groase, de mânerul zimţat, palonierul stâng presat până în fund, îmi tremura piciorul întins din genunchi, parcă izbeau surd greutăţi masive de plumb în ampenajul retezat şi în fuselajul gros, urcam abrupt, în smucituri brutale, după o traiectorie aiurea, vedeam aripile vibrând şi spiralând aerul cu dâre mici, albe, în urcarea aceea semănând cu o prăbuşire în cer. M-am regăsit agăţat în limită de viteză sus, pe creasta unui zid imens de aer îngheţat, şi zidul s-a surpat şi IAK-ul a căzut ca o piatră colţuroasă, învârtindu-se haotic în jurul aripei drepte: vrie. Am adus comenzile la mijloc şi am aşteptat până ce aerul a început iar să şuiere în jurul fuselajului. Atunci am scos din vrie şi am întrebat, nici nu redresasem din picaj, vocea îmi suna chinuită în căşti, dar îmi venea să mor de râs…”

Fragment din cartea „Intrarea actorilor” de Doru Davidovici

„Doru era o piatră dură dar la limita incandescenței. Pe cât era de pregătit să lupte cu natura sau cu un inamic militar, pe atât era de sensibil, fragil și vulnerabil în fața nedreptăților vieții. După zbor noi treceam la cele pământești. El „rămânea” însă în „nava” zburătoare călătorind cu gândul, imaginația și visul înspre și în alte lumi, pe care le condensa, pentru noi, în pagini de carte în care chiar el spunea că „încearcă să povestească ce nu e de povestit, să arate ce nu e de arătat, să explice ce nu e de explicat – cum trăim, cum înțelegem să trăim, de ce suntem așa cum suntem, de ce ardem și ne dăruim în cabinele avioanelor noastre de vânătoare.”
– Ștefan Voian – „Aviația” nr.22/2000

mig-23-cockpit

Anunțuri

Un gând despre “Un episod dintr-o viata prea timpuriu curmata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s