De trista actualitate

„Islamul instrumentalizat pentru scopuri subversive”

Posted by Paxlaur pe 06/07/2016

20160718femeiemusulmana01I-am cerut părintelui Giulio Albanese, misionar şi jurnalist, expert în Africa, Orientul Mijlociu şi în multele „zone de sud” din lume, recent autor al volumului „Victime şi călăi în numele lui «Dumnezeu»” (2016), să ne explice care sunt factorii dezlănţuitori care stau în spatele violenţei fundamentaliste, pornind de la atacurile recente din Dacca şi Bagdad.

Părinte Albanese, noi atentate şi alt sânge nevinovat şi iarăşi problema dramatică a fundamentalismului religios. Dar care este obiectivul politic al acestor violenţe?

„Cred că este important să nu cădem în capcana acestor personaje, numindu-i criminali, terorişti, delincvenţi. Desigur, este clar că în spatele acţiunilor lor există un sistem ideologic, «doctrinal», şi printre altele reuşeşte să găurească ecranul, ştim ce tip de manipulare exercită asupra conştiinţelor persoanelor: să ne gândim la «foreign fightes» din a doua şi a treia generaţie care aparţin şi păturilor mijlocii. De altfel, în cazul de la Dacca, ştim că teroriştii erau toţi descendenţi, tineri din Dacca bună ca să spunem aşa. Este evident aşadar că ne aflăm în faţa unei instrumentalizări a religiei pentru scopuri subversive. Eu nu voi înceta niciodată să repet asta. Riscul în care ne aflăm povestind aceste istorii este acela, într-o manieră sau în alta, fără a ne da seama, de a face jocul lor”.

Este o reprezentare falsă aceea care ne este propusă?

„Dacă unul cunoaşte lumea islamică şi a studiat-o, mă gândesc la occidentali dar şi la intelectuali din lumea islamică, ştie cât este de necesar a evita să se cadă în logica ciocnirii civilizaţiilor. Pentru că aceasta pe care ne-o propun este mai mult decât o erezie faţă de lumea islamică: este ceva care n-ar nimic de-a face cu acea tradiţie, este ceva în contradicţie clară chiar cu cuvântul coranic, ca să nu spunem despre tradiţia sufi, adică tradiţia de misticism islamic. Şi acesta este un aspect care după părerea mea trebuie subliniat cu putere. Pentru că după aceea, mergând ca să vedem cifrele aceluia care a fost măcelul făcut de aceşti criminali în ultimii 4-5 ani, cea care plăteşte preţul cel mai mare este lumea islamică. Aşadar este un război în lumea islamului cu propagări care ajung şi în Occident”.

Trebuie spus, în acest sens, că tocmai în timp ce avea loc atentatul foarte grav din Dacca, un alt atac, teribil, a avut loc la Bagdad cu peste două sute de victime…

„Da, unde au murit douăzeci de copii. Şi ce relevanţă a dat presa europeană, occidentală? Rămâne faptul că ceea ce trezeşte spaimă şi descumpănire în aceste ore acasă la noi, este «pâine neagră» în acele părţi – dar şi în Africa sub-sahariană – aceste măceluri sunt la ordinea zilei în anumite realităţi. Şi aici are dreptate Papa Francisc în denunţarea traficului de arme şi când invită cancelariile la pace, pentru că ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu este şi responsabilitate a Occidentului: ştim că există o rivalitate deschisă cu privire la chestiunea siriană între iranieni şi ruşi pe de o parte, Arabia Saudită, Statele Unite, Qatar pe de altă parte. Este clar că ISIS a găsit în această dialectică puternică un teren fertil, existenţa sa este un efect colateral al intereselor geopolitice, cu privire la asta n-a existat niciodată curajul de a denunţa înşelarea”.

Aşadar războiul alimentează terorismul…

„Violenţa cheamă violenţă. Are dreptate Papa când spune că singura carte care trebuie jucată este cea a păcii, pentru că dacă noi continuăm să credem că rezolvăm acest tip de conflicte cu armele suntem perdanţi din start. Acesta este momentul în care trebuie să coboare pe teren diplomaţiile pentru că în culisele conflictelor există interese enorme”.

A deschide negocieri adevărate între diferiţii subiecţi implicaţi în criza siriană este aşadar unul dintre răspunsurile urgente de dat?

„Desigur, pentru că trebuie tăiat oxigenul pentru aceşti criminali, altminteri vor continua să speculeze situaţiile geopolitice şi planetare, deoarece inducerea anumitor problema este de aşa natură încât se extinde în întregime ca o pată de ulei. Să ne gândim numai la polemica dintre Iran şi Arabia Saudită, care nu este polemica între şiiţi şi sunniţi: aici vorbim despre componente specifice interne din lumea sunnită, mă gândesc la salafiţi, la wahabism, şi acelaşi raţionament se poate face pe versantul şiit. Problema este că lumea islamică este în criză de decenii şi noi ne-am prefăcut că nu vedem”.

Probabil că plătim şi o anumită ignoranţă faţă de această lume, ceea ce ne face să acceptăm cu uşurinţă simplificări excesive…

„Responsabilitatea mai mare este a celui care face informaţie. Pentru că noi până la urmă facem să treacă mesajul că acesta este un război împotriva «noilor cruciaţi din al treilea mileniu»; insist aşadar, să mergem să vedem cifrele, şi trebuie să ne punem mâinile în păr: dar Boko Haram a ucis mai mulţi creştini sau musulmani? Şi al Shabaab în Somalia pe cine ucid? Şi acela este într-adevăr un război în interiorul islamului în numele unei ideologii perverse… Şi desigur este şi împotriva Occidentului pentru că în fond ceea ce ei reproşează unei anumite lumi musulmane este că a fost prea tolerantă faţă de un anumit capitalism şi aşa mai departe, dar aici problema ar fi foarte amplă…”.

Dar dacă ciocnirea este în interiorul islamului, conflictul nu este şi între o lume islamică reformatoare care moare în sânge din cauza acestor crize şi invazivitatea grupurilor aşa de brutal violente? Nu este şi o problemă de cultură a drepturilor umane?

„Sunt perfect de acord. Există o provocare care are o valenţă net teologică şi care se referă la relaţia dintre ceea ce este politic şi ceea ce este religios: lumea islamică trebuie să meargă dincolo de o direcţie teocratică ce condiţionează statele suverane de la epoca post-colonială încoace, apoi este şi provocarea modernităţii. Acest lucru este foarte adevărat, fără îndoială. Dar una este a spune asta, altceva este a considera personajele din ISIS, şi asemenea organizaţii criminale, bărbaţi sau femei de religie. A cădea într-o capcană de acest gen, repet, înseamnă a face jocul lor. Şi pentru că ceea ce spun aceşti domni nu are nimic de-a face nici cu tradiţia coranică. Şi faţă de cel care face parte din frontul conservator”.

Cum s-a comportat Occidentul în faţa acestui scenariu?

„N-am făcut nimic, am lăsat ca universităţile să ajungă în mâna salafiţilor, dar trebuie să spun mai mult: n-am cheltuit un euro pentru a-i finanţa pe intelectuali în lumea islamică ce raţionează asupra acestor lucruri şi nu sunt puţini. În schimb am vândut armele”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s