O povestioara cu draci & dracusori

Jetsün Milarépa, zis Milarépa (1052-1134), a fost un vrajitor, yoghin si poet tibetan, care a ajuns, dupa o tinerete violenta, un maestru renumit al buddhismului tibetan. Împreuna cu Padmasambhava, este unul din cei doi mari sfinti tipici ai Tibetului.Wikipédia 

O poveste din viata lui.

Într-o seara, dupa ce fusese plecat sa caute vreascuri, Milarepa s-a întors la locuinta sa, o pestera, si a gasit-o plina de demoni.

Faceau mâncare cu proviziile lui, îi citeau cartile, dormeau pe culcusul lui. Pusesera stapânire peste toate. Milarepa stia ca  sinele lui era tot una cu al celorlalti (ne-dualitate), însa de demoni tot nu stia cum sa scape. În primul rând s-a apucat sa le dea învatatura.

S-a asezat pe scaunul lui care era mai înalt si le-a explicat ca nu fac decât una cu el. Puteau fi chiar proiectii ale gândurilor proprii. Le-a vorbit despre compasiune si despre ne-existenta si le-a aratat ca otrava e de fapt leac. Nu s-a întâmplat nimic.

Dracii si dracusorii ramâneau pe loc si se amuzau. În cele din urma, el s-a asezat pe jos si le-a declarat: „Nu plec de aici, asa ca se pare ca vom locui împreuna.” La aceste cuvinte, au plecat aproape toti.

Uitându-se la cel care ramânea, Milarepa si-a zis: „Aceste e deosebit de vicios”. (Stim cu toti cum e. Uneori avem în noi puzderie de dracusori. Câte odata chiar ne zicem ca nu avem nimic altceva!). Cum nu stia ce sa faca, pustnicul a cedat mai departe. S-a pus chiar în gura demonului si i-a spus: „poti sa ma manânci daca ai chef”.

Iar acesta a luat-o la sanatoasa. 

“One evening Milarepa returned to his cave after gathering firewood, only to find it filled with demons. They were cooking his food, reading his books, sleeping in his bed. They had taken over the joint. He knew about non duality of self and other, but he still didn’t quite know how to get these guys out of his cave. Even though he had the sense that they were just a projection of his own mind—all the unwanted parts of himself—he didn’t know how to get rid of them. So first he taught them the dharma. He sat on this seat that was higher than they were and said things to them about how we are all one. He talked about compassion and shunyata and how poison is medicine. Nothing happened. The demons were still there. Then he lost his patience and got angry and ran at them. They just laughed at him. Finally, he gave up and just sat down on the floor, saying, “I’m not going away and it looks like you’re not either, so let’s just live here together.” At that point, all of them left except one. Milarepa said, “Oh, this one is particularly vicious.” (We all know that one. Sometimes we have lots of them like that. Sometimes we feel that’s all we’ve got.) He didn’t know what to do, so he surrendered himself even further. He walked over and put himself right into the mouth of the demon and said, “Just eat me up if you want to.” Then that demon left too.”

~ Pema Chödrön, Start Where You Are: A Guide to Compassionate Living

Résultat de recherche d'images pour "milarepa"Afficher l'image d'origine
Anunțuri

Un gând despre “O povestioara cu draci & dracusori

  1. „… otrava e de fapt leac.” Cu siguranţă nu-i aşa, poate doar în doză hahnemanniana ! Păcat că nu l-a dus gândul către o rugă…, dar spre care zeu ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s