Te chem în gând pe Tine

Când zgomotele lumii
Vin sã-mi zdrobeascã mintea
Şi n-am unde m-ascunde,
Te chem în gând pe Tine.

Atunci, în rugãciune,
Cuvintele mã-mbracã
În straie de tãcere,
Prin care nu mai trece,
De-afarã, nici un sunet.

O linişte, ca ceaţa
Ce-nvãluie conturul,
Şterge tãişul spaimei
Şi sufletul se face
O geanã de luminã.



Originally posted on Public Orthodoxy: by George Hunsinger U.S. torture is back in the news. Loopholes left behind by President Obama are about to be exploited by his successor. Consider the following items: Despite Obama’s promises, the camp at Guantanamo Bay — perhaps the most glaring symbol of U.S. torture — was not closed. Our…

via Torture is a Crime — and a Moral Outrage — Persona

A book to read/reread: The Devils of Loudun, by Aldous HUXLEY.

27 ianuarie, se naste un copil minune

Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart, sau Wolfgang Amadeus Mozart. Nascut la Salzburg în ziua de 27 ianuarie 1756, mort la Viena la 5 decembrie 1791, zice Wikipedia, „este un compositor”. 

De ziua lui  celui care a fost, înainte de toate,”Wolfi”, un alt copil minune… ALMA.

Inner experience

In the early 1960s, Jesuit Karl Rahner (1904-1984) stated that if Western Christianity did not rediscover its mystical foundations, we might as well close the doors of the churches because we had lost the primary reason for our existence. Now don’t let the word “mystic” scare you. It simply means one who has moved from mere belief systems or belonging systems to actual inner experience. All spiritual traditions at their mature levels agree that such a movement is possible, desirable, and even available to everyone.

Until someone has had some level of inner religious experience, there is no point in asking them to follow the ethical ideals of Jesus or to really understand Christian doctrines beyond the formulaic level. In fact, moral mandates and doctrinal affirmations only become the source of deeper anxiety and more contentiousness! And then that very anxiety will usually take the form of denial, pretension, and projection of our evil elsewhere.

You quite simply don’t have the power to obey the law or follow any ideal—such as loving others, forgiving enemies, nonviolence, or humble use of power—except in and through union with God. Nor do doctrines like the Trinity, the Real Presence, salvation, or the mystery of Incarnation have any meaning that actually changes your life. They are merely books on shelves. Without some inner experience of the Divine, what Bill Wilson of Alcoholics Anonymous called “a vital spiritual experience,” nothing authentically new or life-giving happens.

Christians speak of the “paschal mystery,” the process of loss and renewal that was lived and personified in the death and raising up of Jesus, as the pattern of transformation. We can affirm that belief in lovely song and ritual, as many Christians do in the Eucharist. However, until we have personally lost our own foundation and then experienced God upholding us so that we come out even more alive on the other side, the  theological affirmation of the paschal mystery is little understood and not essentially transformative. It is a mere liturgical acclamation.

“Cross and resurrection,” or loss and renewal if you prefer, is a doctrine to which most Christians might intellectually assent; but we worshiped it in Jesus, thanked him for it, and rarely transferred it to our own lives. This mystery of transformation must become the very cornerstone of our own life philosophy. We move into this mystery through actual encounter, surrender, trust, and the infilling of a new and larger life that proceeds from it. This is the experience of an inner movement and presence, not a mere belief or moral position.


Gateway to Silence:
Awaken me to Love this day.


Adapted from Richard Rohr, A Spring Within Us: A Book of Daily Meditations (CAC Publishing: 2016), 31-32; and
Yes, And . . . : Daily Meditations (Franciscan Media: 2013), 16.

Un alt text de meditat

… fireste, în duh de credinta. Evanghelia= Vestea cea buna. Sfatul meu este: luati-L în serios pe Domnul Iisus. Nu avem alt sprijin, alt reper, alta scapare…

Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 15, 1-27

Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.

Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.

Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.

Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.

Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei.

Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui.

Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.

Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.

Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.

De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.

Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.

Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.

Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.

Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.

Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.

De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”.

Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.

Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.


God Is Good

God Is Good
Monday, January 23, 2017, by Fr. Richard Rohr

In most ancient religions on every inhabited continent, God was seen to be “controllable” through some form of sacrifice, even fellow humans. Around the time of Abraham, the sacrificial instinct was transferred from humans to animals (Genesis 22:13); ancient Hebrew and other religions sacrificed birds, goats, sheep, and bullocks to please a seemingly fearsome God. This was still going on in Jesus’ time. When Jesus said, “It is finished,” before he died on the cross, some believe he was saying that the very notion of sacrificial religion was finished and shown to be fruitless. But the sacrificial instinct still remains ingrained until you can fully accept that you are accepted wholeheartedly. So today’s “civilized” cultures have evolved it into various forms of self-sacrifice and moral heroics, still found in most people and groups who do not emphasize inner experience.

It is almost impossible for humans to believe that we could be good or worthy without some kind of “payment” to earn that dignity. The free flow of unearned love, what we call grace, is almost a punishment for most people. They fiercely resist it. Note the opposition that Pope Francis is getting from many. This view of scarcity, as opposed to a God and a worldview of infinite abundance, must be radically transformed for the Gospel to even make sense. In my opinion, only a small minority of believers actually live inside the world of grace.

The amazing wonder of biblical revelation is that God is much different than we thought and much better than we feared. Paraphrasing an evolutionary biologist’s statement about the strangeness of the universe: “God is not only stranger than we think but stranger than we can think.” [1] That changed way of thinking is what we call the contemplative mind. It is indeed a gift, but a gift that we can seek and ask for. Contemplation is a vast opening to inner experience.

Walter Brueggemann, in his monumental Theology of the Old Testament, says that the Jewish people came up with a “credo of five adjectives” to describe the God they met on their historical journey. YHWH was experienced as merciful, gracious, faithful, forgiving, and steadfast in love. [2] You must realize what a breakthrough that was in human history and how it allowed one such as Jesus to emerge from such a worldview.

The only people who really know this to be true for themselves, and not because someone else told them, are those who sincerely seek, pray, and, often, suffer. Outside of inner experience, these descriptors of God are just words. Outside of your own inner experience of this kind of God, most religion remains ritualistic, moralistic, doctrinaire, and largely unhappy; that is true on both the Right and the Left. It is the contentious religion that we see all around.


Gateway to Silence:
Awaken me to Love this day.


[1] See notes relating to original phrase at https://en.wikiquote.org/wiki/J._B._S._Haldane.

[2] See Walter Brueggemann, Theology of the Old Testament: Testimony, Dispute, Advocacy (Fortress: 1997), 216.

Adapted from Richard Rohr, Things Hidden: Scripture as Spirituality (Franciscan Media: 2008), 10-11.