Singur cu cerul si cu pamântul…

„Într-o zi, după ce scăpasem din lagăr, mergeam de unul singur pe un câmp… Priveam florile înflorind şi am văzut înălţându-se un stol de ciocârlii.

 Eram singur cu pământul şi cu cerul, cu voioşia ciocârliilor şi cu libertatea mea nou nouţă.

 M-am oprit, am privit împrejur, apoi iar către cer, şi am căzut în genunchi.

În acele clipe ştiam foarte puţin despre lume şi despre mine însumi.

În minte îmi revenea o singură propoziţie: „În angoasa mea, am strigat către Domnul. Și El m-a ascultat, m-a eliberat.”

 Nu ştiu cât timp am rămas în genunchi, repetând aceste cuvinte. Dar ştiu că în acea zi, în acel ceas, am înviat.

Încetul cu încetul, aveam să redevin o fiinţă omenească.”

Viktor Frankl

Uneori, când mă aștept mai puțin, cineva îngenunchează într-un colţișor al sufletului meu…

Etti Hillesum

044

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s