Are dreptate parintele…

Mi-am zis că nu mai citesc siteuri românești, că mă enervez. Dar azi nu m-am abținut și, așa mi-a trebuit, m-am enervat să găsesc că un bancher împarte românii în hoți și proști iar un scriitor important crede că problema asistaților sociali sunt „țiganii și popii”. Pe mine nu mă miră că, între un hoț […]

via suflet de bancher și socoteli meschine — JURNAℓ SCOȚIAN

Dintr-un interviu…

… cu fiica lui Amos Oz, Fania Oz.

https://www.news.ro/cultura-media/interviu-fania-oz-salzberger-despre-cum-e-sa-scrii-o-carte-cu-tatal-tau-cand-acesta-este-amos-oz-despre-bunicii-din-basarabia

Fania Oz-Salzberger : Sunt trei moduri principale prin care oamenii pot înţelege iudaismul. Ca pe un grup etnic, ca pe o religie – credinţa în Dumnezeul iudeilor aşa cum apare în Biblie, dar şi în felul în care o facem noi, ca pe o naţiune culturală, ca pe o apartenenţă la o serie de scrieri, la o bibliotecă specială. Personal, nu cred în Dumnezeu, ci în această bibliotecă de care vă vorbesc şi care se scrie de 3.000 de ani. Şi precum o Arcă lui Noe pe valurile istoriei, noi am supravieţuit în interiorul acestei biblioteci. Aceasta a fost diferenţa dintre evrei şi grecii antici sau romanii: cărţile ne-au învăţat datoria de a le transmite copiilor noştri. Şi asta am făcut. Nu este obligatoriu să fii o persoană religioasă – eu nu sunt, tatăl meu nu este -, nu trebuie să fii naţionalist, nu trebuie să te raportezi la moşteniri genetice pentru a înţelege că noi suntem evrei prin felul în care ne raportăm la cărţile noastre şi că biblioteca noastră nu conţine doar cărţi evreieşti, ci include şi scrieri universale.

Reporter: Puteţi explica cum interacţionează aceşti trei termeni: iudaism, Israel şi evrei?Sunt ei identici?

Fania Oz-Salzberger: Nu uitaţi că avem şi cuvântul ”ebraic”. Deci este un pic confuz. Ebraica e limba veche pe care noi,în mod miraculos,am regăsit-o în secolul al XX-lea. ”Ebraic ” este numele vechi pentru evrei, după care aceştia au devenit israelieni, pe teritoriul Israelului.

Reporter: Când devin evreii israelieni? În Biblie se spune că Dumnezeu i-a schimbat numele lui Iacov..

Fania Oz-Salzberger: Potrivit poveştii biblice, care este o alegorie, când Iacov  a trecut apa Iordanului, îl aştepta un bărbat pentru a se lupta, dar el nu se aştepta ca acest bărbat să fie, de fapt, îngerul lui Dumnezeu. Nu vă gândiţi la îngerul creştin, cu aripi şi altele. Iacov a devenit astfel, învingându-l, o nouă persoană, primind şi numele de Israel.  Israel, cuvântul acesta înseamnă ”cel care luptă cu Dumnezeu”.  De aceea evreii, până în ziua de azi, continuă să se certe cu Dumnezeu,cu Biblia, unul cu celălalt.

https://www.news.ro/embed/15497181

Reporter: Biblia nu are, remarcaţi, un cuvânt pentru religie, dar are mai multe cuvinte pentru lege. Este Biblia sau poate fi astfel privită ca un Cod civil, un cod de legi?

Fania Oz-Salzberger: Da, Biblia are de toate, de la mituri, poveşti istorice, filosofie, poezie, poveşti de dragoste şi de război, un cod de legi. Iubesc Codul de legi din Biblie.  Bineînţeles, nu tot ce e scrie acolo, unele lucruri de acolo nu le mai vreau: cele contra homosexualilor, cele contra femeilor. Esenţa acestui Cod de legi este dreptatea socială şi în special dreptatea pentru cei slabi. Nu e vorba atât despre religie, cât despre o societate civilă.

Reporter: Spuneţi-mi despre naţiunea israeliană – spuneţi că naţionalitatea israeliană, apartenenţa naţională se întemeiază pe două tipuri de relaţii: cea tată – fiu şi cea profesor – elev.

Fania Oz-Salzberger: Relaţia tată – fiu, dar de asemenea şi relaţia tată – fiică  este despre a transmite cultura textuală la masa familiei. Relaţia profesor –elev e de întânit în toate civilizaţiile, dar diferit. În alte civilizaţii antice, când băiatul cel mai strălucitor se duce să studieze, cu Socrate în Atena, cu mandarinii la Pekin, cu înţelepţii din Egiptul antic sau cu cei din Biserica Catolică, el nu se întoarce niciodată acasă. Băiatul evreu, la finalul zilei, se va întoarce acasă, pentru a-şi definitiva formarea şi cunoaşterea alături de familie.  E un cu totul alt mod de formare. Aţi întrebat despre apartenenţa naţională a evreilor. În Israel, există două feluri de a gândi această apartenenţă naţională: una este cea similară secolului al XIX-lea, cu naţiunea – stat, armata, războiul, noi şi toţi ceilalţi, lumea e împotriva noastră. Eu numesc asta naţionalism. Dar mai există o formă de apartenenţă naţională, mai aproape de ceea ce eu şi tatăl meu, dar şi alte persoane credem:  este înţelegerea noastră, a legăturii dintre noi prin textualitate şi memorie comună, prin limbă comună. Cu acest fel de a aparţine unei culturii vechi, ne relaţionăm cu alte culturi.Nu suntem o naţiune singuratică, ci una care aparţine dialogului global, astăzi.

Reporter: Cum pot textele să unească familii şi generaţii? Care este mecanismul?

Fania Oz-Salzberger: Trebuie să captivezi copiii  când sunt mici. Trebuie să îi faci să iubească cărţile, poveştile, desigur, şi muzica , înainte de a deveni prea târziu.  Evreii, în toate comunităţile, şi cele din  diaspora, au acelaşi obicei: când copilul la trei ani merge la şcoală, pentru a fi învăţat de rabin,când învaţă primul alfabet, pe literele alfabetului mama îi pune ceva dulce, zahăr sau miere.

Reporter: Relaţia dintre carte şi mâncare.

Fania Oz-Salzberger: Exact! Şi va fi dulce şi gustoasă. Astăzi, le spun băieţilor mei, care sunt mari şi, din fericire, iubesc cărţile, că atunci când vor avea copii, chiar dacă vor fi computere şi tablete în loc de cărţi, să pună miere pe tabletă, pentru a continua tradiţia. Eu cred, şi azi, că iubirea timpurie  pentru poveşti, pentru artă este crucială pentru supravieţuirea inter-culturală de astăzi,  în epoca internetului.

 

Prière de consentement/ Centering Prayer

La méthode, selon Thomas Keating

 

Conseils pratiques 

Choisis un mot sacré comme symbole de ton intention à consentir à la présence et à l’action de Dieu en toi. 

• Le mot sacré exprime notre intention de consentir à la présence et à l’action de Dieu en nous.
 
• Le mot sacré est choisi pendant une brève période de prière en demandant à l’Esprit Saint de nous inspirer celui qui nous conviendra le mieux. 
  • Exemples : Dieu, Seigneur, Jésus, Père, Mère, Marie ; ou en d’autres langues : Kyrie, Abba, Mater, Maria. 
  • Autres possibilités : Amour, Paix, Pitié, Silence, Calme, Foi, Oui ; ou en d’autres langues : Shalom, Amen. 
• Pour certains, un simple coup d’œil intérieur sur la présence Divine ou la prise de conscience de sa propre respiration pourrait mieux convenir qu’un mot sacré. Les instructions relatives au mot sacré s’appliquent de la même façon à ces symboles.
• Le mot sacré n’est pas sacré pour son sens, mais pour le sens que nous lui donnons, à savoir comme expression de notre intention et de notre consentement.
• Après avoir choisi le mot sacré, nous ne le changeons pas pendant le temps de prière, parce que cela nous obligerait à penser à nouveau.

Assis confortablement, les yeux clos, prends quelques minutes pour t’apaiser, puis introduis tout en douceur et silencieusement le mot sacré, comme symbole de ton consentement à la présence et à l’action de Dieu en toi.

• Etre « assis confortablement » signifie relativement confortablement ; la position ne doit pas être trop confortable pour ne pas nous inciter à nous endormir ; mais elle doit l’être assez de façon à éviter de penser à l’inconfort de notre corps durant le temps de prière. 
• Quelle que soit la position choisie, toujours garder le dos droit, mais sans tension.
• Fermer délicatement les yeux pour nous détacher de ce qui se passe autour de nous et en nous.
• Introduire tout en douceur le mot sacré, comme si nous voulions déposer une bulle de savon sur une feuille.
• Si nous nous endormons, nous continuons de prier quelques minutes après nous être réveillés, pour autant que nous en ayons le temps.
• Les pensées sont inévitables et font parties intégrantes de la prière de consentement.
• Revenir « tout en douceur au mot sacré », signifie le faire avec le moins d’effort possible. C’est la seule activité que nous ayons durant une période de prière de consentement.
• Durant le temps de prière de consentement, le mot sacré peut devenir vague ou même disparaître.

• A la fin de la période de prière, reste en silence avec les yeux clos encore quelques minutes.
  • Ces 2 minutes supplémentaires nous permettent d’emporter cette atmosphère de silence dans notre vie quotidienne.
  • Si la prière est faite en groupe, celui qui l’anime peut réciter tout doucement une prière, comme le Notre Père, pendant les 2 minutes supplémentaires, tandis que les autres écoutent.

Quelques suggestions 

La durée minimum pour cette prière est de 20 minutes. Deux périodes de 20 minutes par jour sont recommandées, une le matin en se levant et l’autre en fin d’après-midi ou en début de soirée. Avec de la pratique, la durée peut augmenter à 30 minutes ou plus.

 

Les effets principaux de la prière de consentement ne se produisent pas durant la période de prière, mais dans la vie quotidienne.

La prière de consentement nous familiarise avec la première langue de Dieu, qui est le silence.

Lent: Second Sunday

Your steadfast love, O Lord, endures forever Do not forsake the work of your hands.  Psalm 138:8

A reflexion by Henri Nouwen; a painting by Marc Schagall

 

SOMETIMES WE GROW RESENTFUL as we grow older. When our image of an ideal life evaporates and painful historical, personal, family, or financial realities break through to the surface, it can be most disturbing. Let us try to see the pain of our human and spiritual journey „from above.” The great art is to gradually trust that life’s interruptions are the places where God is molding you into the person you are called to be. Interruptions are not disruptions of your way to holiness, but rather are places where you are being formed into the unique person God calls you to be. You know you are living a grateful life when whatever happens is received as an invitation to deepen your heart, to strengthen your love, and to broaden your hope. You are living a grateful life when something is taken away from you that you thought was so important and you find yourself willing to say, „Maybe I’m being invited to a deeper way of living.” Prayer for Today O Lord Divine, give me new eyes to see the pain of my life  as your molding of me into your beloved child.

Miraculous Healing

Climbing Life’s Mountains: Arizona Pioneer Stories and Faith-Promoting Experiences, collected by Edith Smith Bushman 1941-1972; compiled and published by The A. E. Bushman Family Organization, 1993, pp 80-83. Maria Elisabeth Bushman is the daughter of John and Lois Angeline Smith Bushman. John is a brother to my Great-great grandpa, Jacob. While my husband, Silas D. […]

via The Miraculous Healing of My Children As recorded by Maria Elisabeth Bushman Smith — Ann’s Stories

„Unde era Dumnezeu?!”

În fiecare ființă își face loc întrebarea: „Dacă Dumnezeu este Tată atotputernic, dacă a creat totul bine, dacă se îngrijește de oameni, atunci de ce a existat Auschwitz, de ce există războaie, de ce există răul?” Prezența răului într-o creație ce ar trebui să fie perfectă macină sufletul nostru. Atotputernicia și bunătatea lui Dumnezeu, milostivirea […]

via Nu mă întreb unde era Dumnezeu la Auschwitz, ci mai degrabă unde era omul… — Prea târziu te-am iubit…

Up Close with Abbot Thomas Keating

The Mystical Path

Abbot Thomas Keating OCSO The following two-part video contains a rare interview where Abbot Thomas Keating talks about his personal background and the mystical transformation he went through prior to entering the religious life. The interview covers many other things that relate to contemplation or meditation and the spiritual journey. It is an excellent introduction to Abbot Keating and his work. You can learn more about him and his teaching here at our Web site.

I had the grace and blessing of meeting him in person a number of times. In terms of my spiritual unfoldment, he holds the distinction of being the only living human person from whom I have directly received spiritual instruction and guidance. Other spiritual teachers have worked with me from the unseen dimensions of life.

I hope you get the opportunity to meet him in person. He is a very noble soul and a…

Vezi articolul original 16 cuvinte mai mult

Jeûne/ Post

Livre d’Isaïe 58,1-9a.

Ainsi parle le Seigneur Dieu : Crie à pleine gorge ! Ne te retiens pas ! Que s’élève ta voix comme le cor ! Dénonce à mon peuple sa révolte, à la maison de Jacob ses péchés.
Ils viennent me consulter jour après jour, ils veulent connaître mes chemins. Comme une nation qui pratiquerait la justice et n’abandonnerait pas le droit de son Dieu, ils me demandent des ordonnances justes, ils voudraient que Dieu soit proche :
« Quand nous jeûnons, pourquoi ne le vois-tu pas ? Quand nous faisons pénitence, pourquoi ne le sais-tu pas ? » Oui, mais le jour où vous jeûnez, vous savez bien faire vos affaires, et vous traitez durement ceux qui peinent pour vous.
Votre jeûne se passe en disputes et querelles, en coups de poing sauvages. Ce n’est pas en jeûnant comme vous le faites aujourd’hui que vous ferez entendre là-haut votre voix.
Est-ce là le jeûne qui me plaît, un jour où l’homme se rabaisse ? S’agit-il de courber la tête comme un roseau, de coucher sur le sac et la cendre ? Appelles-tu cela un jeûne, un jour agréable au Seigneur ?
Le jeûne qui me plaît, n’est-ce pas ceci : faire tomber les chaînes injustes, délier les attaches du joug, rendre la liberté aux opprimés, briser tous les jougs ?
N’est-ce pas partager ton pain avec celui qui a faim, accueillir chez toi les pauvres sans abri, couvrir celui que tu verras sans vêtement, ne pas te dérober à ton semblable ?
Alors ta lumière jaillira comme l’aurore, et tes forces reviendront vite. Devant toi marchera ta justice, et la gloire du Seigneur fermera la marche.
Alors, si tu appelles, le Seigneur répondra ; si tu cries, il dira : « Me voici. »

Commentaire du jour :

Saint Pierre Chrysologue (v. 406-450), évêque de Ravenne, docteur de l’Église
« Alors ils jeûneront »

Il y a trois actes, mes frères, en lesquels la foi se tient, la piété consiste, la vertu se maintient : la prière, le jeûne, la miséricorde. La prière frappe à la porte, le jeûne obtient, la miséricorde reçoit. Prière, miséricorde, jeûne, les trois ne font qu’un et se donnent mutuellement la vie. En effet, le jeûne est l’âme de la prière et la miséricorde est la vie du jeûne. Que personne ne les divise ; les trois ne peuvent pas se séparer. Celui qui en pratique seulement un ou deux, celui-là n’a rien. Donc, celui qui prie doit jeûner, et celui qui jeûne doit avoir pitié. Qu’il écoute l’homme qui demande et qui en demandant souhaite être écouté ; celui qui ne refuse pas d’entendre les autres lorsqu’on le supplie, celui-là se fait entendre de Dieu. 

Celui qui pratique le jeûne doit comprendre le jeûne, c’est-à-dire il doit sympathiser avec l’homme qui a faim, s’il veut que Dieu sympathise avec sa propre faim. Celui qui espère obtenir miséricorde doit faire miséricorde ; celui qui veut bénéficier de la bonté doit la pratiquer ; celui qui veut qu’on lui donne doit donner… Sois donc la norme de la miséricorde à ton égard : si tu veux qu’on te fasse miséricorde de telle façon, selon telle mesure, avec telle promptitude, fais toi-même miséricorde aux autres, avec la même promptitude, la même mesure, de la même façon.

Donc la prière, la miséricorde, le jeûne doivent former un seul parrainage pour nous recommander à Dieu, doivent former un seul plaidoyer, une seule prière en notre faveur sous cette triple forme.

Isaia, Capitolul 58

1. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. 
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. 
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. 
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
13. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.