„Ion Vianu este un model de om format în marea cultură umanistă” — Revista PARAGRAF

Cartea În definitiv… Ioana Scoruş în dialog cu Ion Vianu este o conversaţie amplă, vibrantă, între iniţiatoarea acestui demers (I.S.) şi „poate ultimul aristocrat român în viaţă”, Ion Vianu – doi parteneri de discuţie pe care îi uneşte profesia şi preocupările literare. 5.223 de cuvinte mai mult

via „Ion Vianu este un model de om format în marea cultură umanistă” — Revista PARAGRAF

There are no enemies (2)

Your father is in you; you are the continuation of your father.

The Non-Self Elements

The self is made of non-self elements; therefore, understanding ourselves is our practice. Our father is a non-self element. We say our father is not us, but without our father, we cannot exist. So, he is fully present in our body and in our mind. He is us. Thus, if you understand yourself; your whole self, you understand that you are your father, that he is not outside of you.

There are so many other non-self elements that you can touch and recognize within yourself- your ancestors, the earth, the sun, water, air, all the food you eat, and much more. It may seem like these things are separate from you, but without them, you could not live.

Know Yourself First

Suppose two warring parties want to negotiate, and both sides do not know enough about themselves. You have to really know yourself, your country, your party, your situation, in order to understand the other’s party, the other’s nation, the other’s people. Self and others are not two separate things because the suffering, hope, and anger of both sides are very much the same.

There Are No Enemies – Thich Nhat Hanh

„There are no enemies…”

… according to the zen master Thich Nhat Hanh

„Without communication, no real understanding can be possible. But be sure that you can communicate with yourself first. If you cannot communicate with yourself, how do you expect to communicate with another person? Love is the same. If you don’t love yourself, you cannot love someone else. If you cannot accept yourself; if you cannot treat yourself with kindness, you cannot do this for another person.

Very often you behave exactly like your father, but you don’t realize it. And though you behave like him, you feel you are total opposites. You do not accept him, you hate him. When you do not accept your father, you do not accept yourself. Your father is in you; you are the continuation of your father. So if you can communicate with yourself, then you can communicate with your father.”

There Are No Enemies – Thich Nhat Hanh

Samedi Saint : un grand silence

Résultat de recherche d'images pour "anastasis"

Le Roi dort, texte patristique de Saint Épiphane de Salamine (IVe siècle)

„Un grand silence règne aujourd’hui sur la terre, un grand silence et une grande solitude,un grand silence parce que le Roi dort. La terre a tremblé et s’est calmée parce que Dieu s’est endormi dans la chair et qu’il est allé réveiller ceux qui dormaient depuis des siècles. Dieu est mort dans la chair et les enfers ont tressailli. Dieu s’est endormi pour un peu de temps et il a réveillé du sommeil ceux qui séjournaient dans les enfers.

Il va chercher Adam, notre premier Père, la brebis perdue. Il veut visiter tous ceux qui sont assis dans les ténèbres et l’ombre de la mort. Il va, pour délivrer de leurs douleurs Adam dans ses liens et Ève captive avec lui, lui qui est en même temps leur Dieu et leur fils (…)

Le Christ, ayant saisi Adam par la main, lui dit : «Éveille-toi, ô toi qui dors, relève-toi d’entre les morts… Lève-toi, toi qui dormais, car je ne t’ai pas créé pour que tu séjournes ici enchaîné dans l’enfer.

Relève-toi d’entre les morts, Je suis la Vie des morts. Lève-toi, œuvre de mes mains, toi, mon effigie, qui a été faite à mon image. Lève-toi, partons d’ici, car tu es en moi et je suis en toi. À cause de toi, moi ton Dieu, je suis devenu ton fils ; à cause de toi, moi ton Seigneur, j’ai pris la forme d’esclave.

Pour toi, homme, je me suis fait comme un homme, sans protection, libre parmi les morts. Pour toi qui es sorti du jardin, j’ai été livré dans le jardin et crucifié dans le jardin (…) Je me suis endormi sur la croix et la lance a percé mon côté à cause de toi.Et mon sommeil te fait sortir maintenant du sommeil de l’enfer.

Lève-toi, partons d’ici, de la mort à la vie, de la corruption à l’immortalité, des ténèbres à la lumière éternelle. Levez-vous, et allons de la douleur à la joie, de la prison à la Jérusalem céleste, des chaînes à la liberté, de la captivité aux délices du Paradis, de la terre au ciel. Mon Père céleste attend la brebis perdue, la salle des noces est préparée, le Royaume des cieux qui existait avant tous les siècles vous attend.”

Hom. sur l’ensevelissement du Christ 1…15
(J.-R. Bouchet, Lectionnaire, p. 186-189)

http://jerusalem.cef.fr/fraternites/vivre-la-liturgie/temps-liturgique/la-semaine-sainte/samedi-saint/texte-patristique

„Ai fost acolo când L-au rastignit pe Domnul meu?”

Nu, nu am fost pe Golgota, desi am facut pelerinajul la Ierusalim, cu cele mai „religioase”, sincere simtaminte. 

Dar, ca mai toti cei ce calatoresc acolo de sarbatori, nu am simtit ce au simtit cei dragi ai Domnului, nici când l-au vazut batut în cuie pe cruce, nici când l-au coborât de acolo, nici când l-au îngropat. Fiindca asa ceva nu e cu putinta, daca nu esti tu însuti, în carnea ta, rastignit…

Ce au simtit, simt zilele astea sute de familii si nenumarati oameni din lumea întreaga, confruntati cu atentatele grupate din Sri Lanka. In biserici si scoli de duminica, in hoteluri, în duminica de Pasti. Ce au simtit parintii care si-au coborât în groapa, prea devreme, copiii.

Dar, cum spune cântecul, „câteodata asta ma face sa ma cutremur/sa tremur”.

Ce stiu, poate, este ce NU s-a petrecut acolo. Nu o crima a evreilor, a tuturor, împotriva crestinilor care nu existau înca.

Nu un „deicid”, pentru ca, evident, cei care strigasera „rastigniti-l”, ca si cei care au executat condamnarea ceruta de mai marii iudeilor, adica soldatii romani, nu aveau habar pe Cine omoara între doi tâlhari.

Nimic care sa justifice vreuna din nenumaratele persecutii si razbunari carora le-au cazut victime secole peste secole alti evrei credinciosi, asa cum fusese si El.

Nimic care sa poate fi interpretat sumar, nici care sa legitimeze vreo violenta ca represalii. 

Jertfa lui Hristos, pentruca asta a fost, o jertfire din dragoste, nu Tatal ceresc a vrut-o, ca pret pentru nelegiuirile oamenilor, cu care ar fi fost încarcat Fiul.

Este vorba de o taina, un mister, în care a intrat si intra în joc, nici mai mult nici mai putin, mântuirea oamenilor, „divinizarea””, „îndumnezeirea lor”.

Taina de comuniune, de împartasire, continuare ‘fireasca’ a suprafirestii Întrupari a lui Dumnezeu printre oameni.

Sângele Omului-Dumnezeu varsat pentru noi, càci, spunea Grigore din Nazianz, 

” a fost nevoie ca Dumnezeu sa se întrupeze si sa moara pentru ca noi sa putem trai din nou”.

„Nimic, mai scria acelasi sfânt parinte al Bisericii, nu se poate asemana cu miracolul mântuirii mele:

câteva picaturi de sânge regenereaza întregul univers.”

Ce se impune, este închinarea înaintea acestui infinit, cutremurator mister, în tacere.