Cartea În definitiv… Ioana Scoruş în dialog cu Ion Vianu este o conversaţie amplă, vibrantă, între iniţiatoarea acestui demers (I.S.) şi „poate ultimul aristocrat român în viaţă”, Ion Vianu – doi parteneri de discuţie pe care îi uneşte profesia şi preocupările literare. 5.223 de cuvinte mai mult
via „Ion Vianu este un model de om format în marea cultură umanistă” — Revista PARAGRAF
The self is made of non-self elements; therefore, understanding ourselves is our practice. Our father is a non-self element. We say our father is not us, but without our father, we cannot exist. So, he is fully present in our body and in our mind. He is us. Thus, if you understand yourself; your whole self, you understand that you are your father, that he is not outside of you.
There are so many other non-self elements that you can touch and recognize within yourself- your ancestors, the earth, the sun, water, air, all the food you eat, and much more. It may seem like these things are separate from you, but without them, you could not live.
Suppose two warring parties want to negotiate, and both sides do not know enough about themselves. You have to really know yourself, your country, your party, your situation, in order to understand the other’s party, the other’s nation, the other’s people. Self and others are not two separate things because the suffering, hope, and anger of both sides are very much the same.
… according to the zen master Thich Nhat Hanh
„Without communication, no real understanding can be possible. But be sure that you can communicate with yourself first. If you cannot communicate with yourself, how do you expect to communicate with another person? Love is the same. If you don’t love yourself, you cannot love someone else. If you cannot accept yourself; if you cannot treat yourself with kindness, you cannot do this for another person.
Very often you behave exactly like your father, but you don’t realize it. And though you behave like him, you feel you are total opposites. You do not accept him, you hate him. When you do not accept your father, you do not accept yourself. Your father is in you; you are the continuation of your father. So if you can communicate with yourself, then you can communicate with your father.”
… de Paste pe valea Izei, la Saliste de Sus.
Hristos a înviat!
Le Roi dort, texte patristique de Saint Épiphane de Salamine (IVe siècle)
„Un grand silence règne aujourd’hui sur la terre, un grand silence et une grande solitude,un grand silence parce que le Roi dort. La terre a tremblé et s’est calmée parce que Dieu s’est endormi dans la chair et qu’il est allé réveiller ceux qui dormaient depuis des siècles. Dieu est mort dans la chair et les enfers ont tressailli. Dieu s’est endormi pour un peu de temps et il a réveillé du sommeil ceux qui séjournaient dans les enfers.
Il va chercher Adam, notre premier Père, la brebis perdue. Il veut visiter tous ceux qui sont assis dans les ténèbres et l’ombre de la mort. Il va, pour délivrer de leurs douleurs Adam dans ses liens et Ève captive avec lui, lui qui est en même temps leur Dieu et leur fils (…)
Le Christ, ayant saisi Adam par la main, lui dit : «Éveille-toi, ô toi qui dors, relève-toi d’entre les morts… Lève-toi, toi qui dormais, car je ne t’ai pas créé pour que tu séjournes ici enchaîné dans l’enfer.
Relève-toi d’entre les morts, Je suis la Vie des morts. Lève-toi, œuvre de mes mains, toi, mon effigie, qui a été faite à mon image. Lève-toi, partons d’ici, car tu es en moi et je suis en toi. À cause de toi, moi ton Dieu, je suis devenu ton fils ; à cause de toi, moi ton Seigneur, j’ai pris la forme d’esclave.
Pour toi, homme, je me suis fait comme un homme, sans protection, libre parmi les morts. Pour toi qui es sorti du jardin, j’ai été livré dans le jardin et crucifié dans le jardin (…) Je me suis endormi sur la croix et la lance a percé mon côté à cause de toi.Et mon sommeil te fait sortir maintenant du sommeil de l’enfer.
Lève-toi, partons d’ici, de la mort à la vie, de la corruption à l’immortalité, des ténèbres à la lumière éternelle. Levez-vous, et allons de la douleur à la joie, de la prison à la Jérusalem céleste, des chaînes à la liberté, de la captivité aux délices du Paradis, de la terre au ciel. Mon Père céleste attend la brebis perdue, la salle des noces est préparée, le Royaume des cieux qui existait avant tous les siècles vous attend.”
Hom. sur l’ensevelissement du Christ 1…15
(J.-R. Bouchet, Lectionnaire, p. 186-189)
Nu, nu am fost pe Golgota, desi am facut pelerinajul la Ierusalim, cu cele mai „religioase”, sincere simtaminte.
Dar, ca mai toti cei ce calatoresc acolo de sarbatori, nu am simtit ce au simtit cei dragi ai Domnului, nici când l-au vazut batut în cuie pe cruce, nici când l-au coborât de acolo, nici când l-au îngropat. Fiindca asa ceva nu e cu putinta, daca nu esti tu însuti, în carnea ta, rastignit…
Ce au simtit, simt zilele astea sute de familii si nenumarati oameni din lumea întreaga, confruntati cu atentatele grupate din Sri Lanka. In biserici si scoli de duminica, in hoteluri, în duminica de Pasti. Ce au simtit parintii care si-au coborât în groapa, prea devreme, copiii.
Dar, cum spune cântecul, „câteodata asta ma face sa ma cutremur/sa tremur”.
Ce stiu, poate, este ce NU s-a petrecut acolo. Nu o crima a evreilor, a tuturor, împotriva crestinilor care nu existau înca.
Nu un „deicid”, pentru ca, evident, cei care strigasera „rastigniti-l”, ca si cei care au executat condamnarea ceruta de mai marii iudeilor, adica soldatii romani, nu aveau habar pe Cine omoara între doi tâlhari.
Nimic care sa justifice vreuna din nenumaratele persecutii si razbunari carora le-au cazut victime secole peste secole alti evrei credinciosi, asa cum fusese si El.
Nimic care sa poate fi interpretat sumar, nici care sa legitimeze vreo violenta ca represalii.
Jertfa lui Hristos, pentruca asta a fost, o jertfire din dragoste, nu Tatal ceresc a vrut-o, ca pret pentru nelegiuirile oamenilor, cu care ar fi fost încarcat Fiul.
Este vorba de o taina, un mister, în care a intrat si intra în joc, nici mai mult nici mai putin, mântuirea oamenilor, „divinizarea””, „îndumnezeirea lor”.
Taina de comuniune, de împartasire, continuare ‘fireasca’ a suprafirestii Întrupari a lui Dumnezeu printre oameni.
Sângele Omului-Dumnezeu varsat pentru noi, càci, spunea Grigore din Nazianz,
” a fost nevoie ca Dumnezeu sa se întrupeze si sa moara pentru ca noi sa putem trai din nou”.
„Nimic, mai scria acelasi sfânt parinte al Bisericii, nu se poate asemana cu miracolul mântuirii mele:
câteva picaturi de sânge regenereaza întregul univers.”
Ce se impune, este închinarea înaintea acestui infinit, cutremurator mister, în tacere.
Isus înaintea lui Pilat, Matei 18
28 Au adus* pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
* Mat 27:2; Marc 15:1; Luca 23:1; Fapte 3:13; Fapte 10:28; Fapte 11:3;
29 Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?”
30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
32 Aceasta s-a întâmplat ca* să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
* Mat 20:19; Ioan 12:32; Ioan 12:33;
33 Pilat* a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”
* Mat 27:11;
34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”
35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”
36 „Împărăţia* Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns** Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este† de aici.”
* 1 Tim 6:13; ** Dan 2:44; Dan 7:14; Luca 12:14; Ioan 6:15; Ioan 8:15; † Ioan 8:47; 1 Ioan 3:19; 1 Ioan 4:6;
37 „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu* nu găsesc nicio vină în El.
* Mat 27:24; Luca 23:4; Ioan 19:4; Ioan 19:6;
Isus şi Baraba
39 Dar*, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?”
* Mat 27:15; Marc 15:6; Luca 23:17;
40 Atunci*, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba** era un tâlhar.
Ioan, 19
1 Atunci*, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.
* Mat 20:19; Mat 27:26; Marc 15:15; Luca 18:33;
2 Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3 Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca* să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
* Ioan 18:38; Ioan 19:6;
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6 Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis* Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
* Fapte 3:13;
7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege*, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a** făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
* Lev 24:16; ** Mat 26:65; Ioan 5:18; Ioan 10:33;
8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9 A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar* Isus nu i-a dat niciun răspuns.
* Isa 53:7; Mat 27:12; Mat 27:14;
10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”
11 „N-ai* avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
* Luca 22:53; Ioan 7:30;
12 De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă* dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine** se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”
* Luca 23:2; ** Fapte 17:7;
13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”.
14 Era* ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”
* Mat 27:62;
15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem* alt împărat decât pe Cezarul!”
* Gen 49:10;
16 Atunci*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
* Mat 27:26; Mat 27:31; Marc 15:15; Luca 23:25;
Răstignirea
17 Isus, ducându-Şi* crucea, a** ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.
* Mat 27:31; Mat 27:33; Marc 15:21; Marc 15:22; Luca 23:26; Luca 23:33; ** Num 15:36; Evr 13:12;
18 Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
19 Pilat* a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”.
* Mat 27:37; Marc 15:26; Luca 23:38;
20 Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
21 Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’”
22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
23 Ostaşii*, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
* Mat 27:35; Marc 15:24; Luca 23:34;
24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit* hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.
* Ps 22:18;
25 Lângă* crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa**, şi Maria Magdalena.
* Mat 27:55; Marc 15:40; Luca 23:49; ** Luca 24:18;
26 Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe* ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie** , iată fiul tău!”
* Ioan 13:23; Ioan 20:2; Ioan 21:7; Ioan 21:20; Ioan 21:24; ** Ioan 2:4;
27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă*.
* Ioan 1:11; Ioan 16:32;
28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca* să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”
* Ps 69:21;
29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus* într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.
* Mat 27:48;
30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a* isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
* Ioan 17:4;
Moartea lui Isus dovedită
31 De frică să* nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci** era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
* Marc 15:42; Deut 21:23; ** Ioan 19:42;
32 Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
33 Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor,
34 ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a* ieşit din ea sânge şi apă.
* 1 Ioan 5:6; 1 Ioan 5:8;
35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca* să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”
* Exod 12:46; Num 9:12; Ps 34:20;
37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor* vedea pe cine au străpuns.”
* Ps 22:16; Ps 22:17; Zah 12:10; Apoc 1:7;
Îngroparea lui Isus
38 După* aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de** frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.
* Mat 27:57; Marc 15:42; Luca 23:50; ** Ioan 9:22; Ioan 12:42;
39 Nicodim*, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
* Ioan 3:1; Ioan 3:2; Ioan 7:50;
40 Au luat deci trupul lui Isus şi l-au* înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
* Fapte 5:6;
41 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42 Din* pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că** mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
Prinderea lui Isus
1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a* plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron**, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui.
* Mat 26:36; Marc 14:32; Luca 22:39; ** 2 Sam 15:23;
2 Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că* Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
* Luca 21:37; Luca 22:39;
3 Iuda deci* a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
* Mat 26:47; Marc 14:43; Luca 22:47; Fapte 1:16;
4 Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”
5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.
6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”
9 A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe* niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
* Ioan 17:12;
10 Simon Petru*, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
* Mat 26:51; Marc 14:47; Luca 22:49; Luca 22:50;
11 Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul* pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
* Mat 20:22; Mat 26:39; Mat 26:42;
Isus înaintea lui Ana şi Caiafa
12 Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.
13 L-au* dus întâi la Ana**, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
14 Şi* Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
* Ioan 11:50;
15 Simon Petru* mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
* Mat 26:58; Marc 14:54; Luca 22:54;
16 Petru* însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.
* Mat 26:69; Marc 14:66; Luca 22:54;
17 Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
18 Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19 Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
20 Isus i-a răspuns: „Eu* am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
* Mat 26:55; Luca 4:15; Ioan 7:14; Ioan 7:26; Ioan 7:28; Ioan 8:2;
21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a* dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”
* Ier 20:2; Fapte 23:2;
23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
24 Ana* L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
* Mat 26:57;
25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei* i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”
* Mat 26:69; Mat 26:71; Marc 14:69; Luca 22:58;
26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27 Petru iar s-a lepădat. Şi îndată* a cântat cocoşul.
Blog de albina 