Patimile dupa Ioan, urmare

Isus înaintea lui Pilat, Matei 18

28 Au adus* pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţă. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.

* Mat 27:2Marc 15:1Luca 23:1Fapte 3:13Fapte 10:28Fapte 11:3;

29 Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?”

30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”

31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.

32 Aceasta s-a întâmplat ca* să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.

* Mat 20:19Ioan 12:32Ioan 12:33;

33 Pilat* a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?”

* Mat 27:11;

34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”

35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?”

36 „Împărăţia* Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns** Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

* 1 Tim 6:13** Dan 2:44Dan 7:14Luca 12:14Ioan 6:15Ioan 8:15 Ioan 8:471 Ioan 3:191 Ioan 4:6;

37 „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu* nu găsesc nicio vină în El.

* Mat 27:24Luca 23:4Ioan 19:4Ioan 19:6;

Isus şi Baraba

39 Dar*, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?”

* Mat 27:15Marc 15:6Luca 23:17;

40 Atunci*, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba** era un tâlhar.

Ioan, 19

1 Atunci*, Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.

* Mat 20:19Mat 27:26Marc 15:15Luca 18:33;

2 Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

3 Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.

4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca* să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”

* Ioan 18:38Ioan 19:6;

5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat.

6 Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis* Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”

* Fapte 3:13;

7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege*, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a** făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

* Lev 24:16** Mat 26:65Ioan 5:18Ioan 10:33;

8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.

9 A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar* Isus nu i-a dat niciun răspuns.

* Isa 53:7Mat 27:12Mat 27:14;

10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”

11 „N-ai* avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”

* Luca 22:53Ioan 7:30;

12 De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă* dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine** se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.”

* Luca 23:2** Fapte 17:7;

13 Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”.

14 Era* ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

* Mat 27:62;

15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem* alt împărat decât pe Cezarul!”

* Gen 49:10;

16 Atunci*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

* Mat 27:26Mat 27:31Marc 15:15Luca 23:25;

Răstignirea

17 Isus, ducându-Şi* crucea, a** ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”.

* Mat 27:31Mat 27:33Marc 15:21Marc 15:22Luca 23:26Luca 23:33** Num 15:36Evr 13:12;

18 Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.

19 Pilat* a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”.

* Mat 27:37Marc 15:26Luca 23:38;

20 Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.

21 Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor.’ Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’

22 „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.

23 Ostaşii*, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

* Mat 27:35Marc 15:24Luca 23:34;

24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit* hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.

* Ps 22:18;

25 Lângă* crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa**, şi Maria Magdalena.

* Mat 27:55Marc 15:40Luca 23:49** Luca 24:18;

26 Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe* ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie** , iată fiul tău!”

* Ioan 13:23Ioan 20:2Ioan 21:7Ioan 21:20Ioan 21:24** Ioan 2:4;

27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă*.

* Ioan 1:11Ioan 16:32;

28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca* să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”

* Ps 69:21;

29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus* într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.

* Mat 27:48;

30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a* isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

* Ioan 17:4;

Moartea lui Isus dovedită

31 De frică să* nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci** era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

* Marc 15:42Deut 21:23** Ioan 19:42;

32 Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.

33 Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor,

34 ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a* ieşit din ea sânge şi apă.

* 1 Ioan 5:61 Ioan 5:8;

35 Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

36 Aceste lucruri s-au întâmplat ca* să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”

* Exod 12:46Num 9:12Ps 34:20;

37 Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor* vedea pe cine au străpuns.”

* Ps 22:16Ps 22:17Zah 12:10Apoc 1:7;

Îngroparea lui Isus

38 După* aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de** frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.

* Mat 27:57Marc 15:42Luca 23:50** Ioan 9:22Ioan 12:42;

39 Nicodim*, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.

* Ioan 3:1Ioan 3:2Ioan 7:50;

40 Au luat deci trupul lui Isus şi l-au* înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.

* Fapte 5:6;

41 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

42 Din* pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că** mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

https://biblia.resursecrestine.ro/ioan/19

Patimile, dupa Ioan, cap. 18

Prinderea lui Isus

1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a* plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron**, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui.

* Mat 26:36Marc 14:32Luca 22:39** 2 Sam 15:23;

2 Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că* Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.

* Luca 21:37Luca 22:39;

3 Iuda deci* a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.

* Mat 26:47Marc 14:43Luca 22:47Fapte 1:16;

4 Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?”

5 Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.

6 Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.

7 El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.

8 Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”

9 A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe* niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”

* Ioan 17:12;

10 Simon Petru*, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.

* Mat 26:51Marc 14:47Luca 22:49Luca 22:50;

11 Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul* pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

* Mat 20:22Mat 26:39Mat 26:42;

Isus înaintea lui Ana şi Caiafa

12 Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.

13 L-au* dus întâi la Ana**, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.

* Mat 26:57** Luca 3:2;

14 Şi* Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.”

* Ioan 11:50;

15 Simon Petru* mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.

* Mat 26:58Marc 14:54Luca 22:54;

16 Petru* însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.

* Mat 26:69Marc 14:66Luca 22:54;

17 Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.

18 Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

19 Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.

20 Isus i-a răspuns: „Eu* am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.

* Mat 26:55Luca 4:15Ioan 7:14Ioan 7:26Ioan 7:28Ioan 8:2;

21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”

22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a* dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”

* Ier 20:2Fapte 23:2;

23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”

24 Ana* L-a trimis legat la marele preot Caiafa.

* Mat 26:57;

25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei* i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”

* Mat 26:69Mat 26:71Marc 14:69Luca 22:58;

26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”

27 Petru iar s-a lepădat. Şi îndată* a cântat cocoşul.

https://biblia.resursecrestine.ro/ioan/18

Raised from the Dead

Raised from the Dead
By Richard Rohr, for Wednesday, April 24, 2019

Nothing is the same forever, says modern science. Ninety-eight percent of our bodies’ atoms are replaced every year. Geologists, with good evidence over millennia, can prove that no landscape is permanent. Water, fog, steam, and ice are all the same thing but at different stages and temperatures. “Resurrection” is another word for change, but particularly positive change—which we tend to see only in the long run. In the short run, change often looks like death. The Preface to the Catholic funeral liturgy says, “Life is not ended, but merely changed.” Science is now giving us helpful language for what religion rightly intuited and imaged with mythological language. Myth does not mean “not true,” which is the common misunderstanding; it actually refers to things that are always and deeply true!

God could not wait for modern science to give history hope. It was enough to believe that Jesus “was raised from the dead,” somehow planting the hope and possibility of resurrection in our deepest unconscious. Jesus’ incarnate life, his passing over into death, and his resurrection into the ongoing Christ life is the archetypal model for the entire pattern of creation. He is the microcosm for the whole cosmos, or the map of the whole journey, in case you need or want one. 

Nowadays most folks do not seem to think they need that map, especially when they are young. But the vagaries and disappointments of life’s journey eventually make us long for some overall direction, purpose, or goal beyond getting through another day. All who hold any kind of unexplainable hope believe in resurrection, whether they are formal Christians or not, and even if they don’t believe Jesus was physically raised from the dead. I have met such people from all kinds of backgrounds, religious and nonreligious.

Personally, I do believe in the physical resurrection of Jesus because it affirms what the whole physical and biological universe is also saying—and grounds it in one personality. Resurrection must also be fully practical and material. If matter is inhabited by God, then matter is somehow eternal, and when the creed says, we believe in the “resurrection of the body,” it means our bodies too, not just Jesus’ body! As in him, so also in all of us. As in all of us, so also in him. So I am quite conservative and orthodox by most standards on this important issue, although I also realize it seems to be a very different kind of embodiment post-resurrection as suggested by the Gospel accounts.

Gateway to Presence:
If you want to go deeper with today’s meditation, take note of what word or phrase stands out to you. Come back to that word or phrase throughout the day, being present to its impact and invitation.

Saved by the Cross

Image credit: The Resurrection, 1316-1321, The Church of Holy Savior in Chora, Istanbul, Turkey, Chora Museum, Ayhan Altun / Alamy Stock Photo.

By Richard Rohr, for Tuesday, April 23 2019

For we do not have a high priest who is unable to sympathize with our weakness, but we have one who was like us in every way, experienced every temptation, and never backtracked. —Hebrews 4:15 (my translation)

Jesus walked, enjoyed, and suffered the entire human journey, and he told us and showed us that we could and should do the same. His life exemplified unfolding mystery in all of its stages—from a hidden, divine conception, to an ordinary adult life full of love and problems, punctuated by a few moments of transfiguration and enlightenment, inevitable and deep suffering—leading to resurrection, a glorious ascension, and final return.

We do not need to be afraid of the depths and breadths of our own lives, of what this world offers us or asks of us. We are given permission to become intimate with our own experiences, learn from them, and allow ourselves to descend to the depth of things, even our mistakes, before we try too quickly to transcend it all in the name of some idealized purity or superiority. God hides in the depths—even our sins—and is not seen as long as we stay on the surface of anything.

The archetypal encounter between doubting Thomas and the Risen Jesus (John 20:19-28) is not really a story about believing in the fact of the resurrection but a story about believing that someone could be wounded and also resurrected at the same time! That is quite a different message and still desperately needed. “Put your finger here,” Jesus says to Thomas (John 20:27). Like Christ, we are all indeed wounded and resurrected at the same time. In fact, this might be the primary pastoral message of the Gospel.

I’ve often said that great love and great suffering (both healing and woundedness) are the universal, always available paths of transformation because they are the only things strong enough to take away the ego’s protections and pretensions. Great love and great suffering bring us back to God, and I believe this is how Jesus himself walked humanity back to God. It is not just a path of resurrection rewards but a path that now includes death and woundedness. Or as I teach our Living School students, the sequence goes order —> disorder —> reorder!

Jesus the Christ, in his crucifixion and resurrection, “summed up all things in himself, everything in heaven and everything on earth” (Ephesians 1:10). This one verse is the summary of Franciscan Christology. Jesus agreed to carry the mystery of universal suffering. He allowed it to change him (“resurrection”) and, it is to be hoped, us, so that we would be freed from the endless cycle of projecting our pain elsewhere or remaining trapped inside of it.

This is the fully resurrected life, the only way to be happy, free, loving, and therefore “saved.” In effect, Jesus was saying, “If I can trust it, you can too.” We are indeed saved by the cross—more than we realize. The people who hold the contradictions and resolve them in themselves are the saviors of the world. They are the only real agents of transformation, reconciliation, and newness.

Adapted from Richard Rohr, The Universal Christ: How a Forgotten Reality Can Change Everything We See, Hope For, and Believe (Convergent: 2019), 111-112, 147-148.

Image credit: The Resurrection, 1316-1321, The Church of Holy Savior in Chora, Istanbul, Turkey, Chora Museum, Ayhan Altun / Alamy Stock Photo.