Hipocrate…?

Plangere la Dumnezeu: Nu ne putem salva cu mainile goale nici mama, nici copiii

de Magda Gradinaru

Ziare, Miercuri, 05 Februarie 2020, ora 07:48

A masura astfel viata si moartea unor oameni e un indicator al dezumanizarii si schizofreniei societatii in care medicii sunt formati si isi fac meseria.

O femeie in varsta de 70 de ani a murit in bratele fiului ei, dupa 16 ore neinduratoare, in care niciun medic nu a venit sa o consulte, respectandu-i astfel statutul de fiinta umana. Viata unui om nu are pretul unei zile in plus sau in minus, ci pe acela al demnitatii de a muri fara umilinte.

Cele 16 ore in plus care i-au fost date acestei mame au fost o tortura administrata de un sistem medical dezumanizant.

Avea o afectiune medicala incompatibila cu viata? Ar fi murit oricum? Tocmai capacitatea de a pune aceasta intrebare arata monstruozitatea sistemului. Felul in care murim, demnitatea care ni se permite atunci cand ne incheiem viata sunt indicatori clari ai sanatatii sociale si ai moralitatii pe baza careia traim unul cu celalalt, respectand regula de aur: nu face altuia ceea ce nu vrei sa ti se faca tie.

Atunci cand omul isi pierde capacitatea de a se pune in papucii celuilalt intr-o situatie rea, fiecare e pe cont propriu, un lup haituit, in care instinctul de supravietuire acopera cu o perdea groasa suferinta celorlalti.

Iar cand sistemul insusi face imposibila aceasta tranzitivitate a raului, cu totii suntem descoperiti si abandonati in patria noastra mica, unde cei care ne iubesc se dau peste cap sa ne salveze viata, cand se intampla ceva, si ajung in pragul nebuniei atunci cand nu pot, pentru ca nu depinde de ei. Asa cum viata mamei de la Constanta nu a depins de fiul ei, in bratele caruia a murit.

Acestei crime a demnitatii rapite i se adauga crima de a pune pe umerii fiului vinovatia de a nu fi putut face el un spital cu mainile goale, in care viata mamei lui sa fi contat.

Anxietatea celui ramas in viata si care a experimentat pana la ultimele limite neputinta de a ajuta o fiinta iubita este colosala, o trauma pe viata, cu consecinte psiho-emotionale si sociale profunde.

Dincolo de trauma supravietuitorului – eu de ce mai sunt in viata?/ nu merit sa mai traiesc – e in joc increderea in institutiile fundamentale ale statului, pe care si-a fisurat-o sau chiar pierdut-o.

Cum sa mai traiesti in tara asta, dupa ce ti-ai asistat in moarte mama abandonata de sistem? Cum sa iti cresti aici copiii? Cum, pentru Dumnezeu, cum sa iti aduci tatal la spital, atunci cand i se face rau?

Mecanismul psihologic care se desfasoara intr-o astfel de situatie e de un dramatism colosal si are nevoie de o abordare terapeutica.

Suna ironic insa sa pretinzi asta intr-un stat care batjocoreste demnitatea unei femei bolnave de cancer de a muri fara umilinte si dureri mai mari si pe cea a unei mame in varsta, careia sistemul i-a rapit ultimele 16 ore din viata.

Intr-un stat care i-a lasat pe parinti sa isi vada copiii murind, eviscerati si in chinuri, pentru ca, avand de toate in spitale, nu a avut resorturile umane pentru a decide ca viata si demnitatea sunt mai importante decat functia unuia sau a altuia.

La care text se poate contrapune cu folos…

… Jurământul lui Hipocrate. Rostit de toți absolvenții de medicină în timp a suferit și modificări. Aceasta este varianta originală, pe care unele universități din țară au decis să o păstreze:

„Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţii zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, jurământul şi legământul care urmează.

Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun legământ.

Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.

Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede.

Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.

Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta.

În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi. Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.

Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţa si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”.

Varianta nouă se leapădă de zeități

„Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fraţii mei;

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunostinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.