„Noi acum avem timp, dar n-avem starea interioară să profităm de acest timp, cred eu.”

Recomand acest

Interviu. Mircea Cărtărescu, despre prietenii și dispute scriitoricești. Si cum de a ajuns literatura ceva foarte marginal în societatea de azi

Extrase

Nu mai există presiunea aceasta socială. Ai timp să te mai aduni cu gândurile tale.

„Întrebarea este: ne adunăm sau nu ne adunăm? Din mica mea experiență, nu prea ne putem aduna. Sigur, când n-avem timp, când trăim fugind, alergând, rezolvând, plătind chitanțe, scriind articole, făcând lucruri din care trăim de fapt, atunci ne gândim: ce bine ar fi să am timp, la nesfârșit, ca în vacanță, să stau să mă gândesc la nemurirea sufletului, la Dumnezeu, la viața mea, la toate lucrurile. Dar când ești într-o astfel de situație, te cuprinde o neliniște interioară, te cuprinde panica, începi să te întrebi: ce să fac cu timpul acesta, cum să mi-l consum într-un mod cât mai lejer? Să merg pe Netflix, să văd filme, să merg în altă parte să ascult știrile, nu te mai gândești la acea liniște interioară, la acea concentrare, la viața sufletului, așa cum ți-o închipuiai tu înainte. Ăsta e paradoxul. Nu timpul e lucrul cel mai important ca să ne gândim la ale noastre, ci starea interioară. Or noi acum avem timp, dar n-avem starea interioară să profităm de acest timp, cred eu.”

„Lumea este imperfectă pentru că omul este imperfect. Și nu cred că va exista vreodată o lume perfectă. Să ne imaginăm lumea ca în John Lennon, ca în Imagine, nu mai există țări, nu mai există proprietate, nu mai există religie, nu mai există nimic, oamenii sunt o frăție generală, totul este minunat, totul este formidabil, ca într-un paradis. Vreau să vă spun că un om care ar trăi în asemena condiții ar înnebuni. Ar înnebuni pur și simplu, paradisul s-ar transforma într-un infern. Pentru că acea lume imaginară, ideală, minunată, este o lume care nu e făcută pentru om. Omul nu este așa. Omul nu trăiește așa. Omul este o ființă concurențială, este o ființă ierarhică, omul oriunde apare creează ierarhii și produce, într-un fel, inegalități între oameni. Important este ca aceste inegalități să nu fie esențiale, să nu fie bazale. Eu cred în egalitatea tuturor oamenilor, dar nu cred într-o nivelare totală și continuă a ființei omenești și nu cred în starea aceasta de beatitudine pe care mulți o confundă cu fericirea. Nu, fericirea nu constă în beatitudine. Nu constă în sentimentul că ești în paradis și totul este minunat. Fericirea constă în viața simplă, obișnuită pe care o duce fiecare om, în fiecare clipă, în fiecare moment în care omul a câștigat o victorie împotriva lui însuși, împotriva firii sale, împotriva habitudinilor sale. Eu cred că asta este viața împlinită, viața care se viețuiește, care se duce în pofida greutăților, în pofida resentimentelor altora, în pofida gândurilor negre. Eu cred că un om care este sănătos și-și trăiește viața din plin preferă pământul, preferă pământul așa cum este.”

Creionul de tamplarie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.