În pofida cuvintelor dure ale ierarhiilor catolice, inclusiv ale Papei, într-o zi Biserica va ajunge să accepte substanța a ceea ce ea definește a fi „teoria genului (gender)” și împotriva căreia luptă astăzi atât de mult. Care este miza reală a acestei presupuse teorii? Și de ce va ajunge Biserica să-i accepte esența? În primul […]
De ce va accepta Biserica „teoria genului”? — Curajul credinței
Astăzi trăim la intersecția a două revoluții: revoluția sexuală si revoluția bio-tehnologică. Revoluția sexuală i-a condus pe homosexuali să se definească „gay”, adică fericiți că sunt așa, asumându-și condiția lor nu ca pe un trist destin sau boală sau culpă morală, ca în trecut, ci drept condiție naturală a existenței lor în lume. Revoluția bio-tehnologică permite unor ființe umane, pentru care sexualitatea este diferită de gen, să tranziteze într-un gen mai adecvat adevăratei lor identități sexuale, dând naștere așa-numitului fenomen transgender. Cu alte cuvinte, trăim în ultima revoluție socială care a apărut în Occident, în continuarea procesului de legitimizare a minorităților asuprite. Această revoluție ne face să înțelegem că sexualitatea nu este limitată numai la identitatea biologică, ci privește și psihicul și spiritul. Adică nu este un destin, ci o chemare la libertatea și la responsabilitatea pe care fiecare ființă umană trebuie să le forjeze singură, făcând socotelile cu singularitatea irepetabilă cu care a venit pe lume (pentru cei credincioși, creată de Dumnezeu).
Cândva, ideea unui Stat laic neconfesional și a libertății de conștiință în materie religioasă apăreau blasfematoare în ochii Bisericii catolice: astăzi ea înțelege că laicitatea Statului este un formidabil punct de forță al societății și se declară în favoarea libertății de conștiință în materie religioasă. Astăzi apare blasfematoare în ochii Bisericii catolice o familie diferită de cea tradițională: într-un timp nu prea îndepărtat ea va înțelege că pluralitatea iubirilor umane este un alt punct de forță al societății noastre, în măsura în care este capabilă să-i accepte pe toți.
Vito Mancuso, teolog.
Articol publicat în La Repubblica, 20 aprilie 2015