Tot despre samaritean…

Şi iată, un Învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-l, şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea de veci?

Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege ? Cum citeşti ?

Iar el, răspunzând, a zis: ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Iar El i-a zis: ‘Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi’.

Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus : ‘Şi cine este aproapele meu?’ Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: ‘Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

Din întâmplare un preot cobora în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit, a venit la el şi văzându-l, i s-a făcut milă. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe el untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis : ‘Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da’. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost mai aproape de cel căzut între tâlhari ?”Iar el a zis: cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis : “Mergi şi fă şi tu asemenea.” (Luca 10,25-37)

O încercare de a intra în poveste pentru a-i desprinde mesajul.

Povestirii din Evanghelie, laconice, dar precise, îi poţi adăuga detalii. Încearcă, de pildă, să-ţi închipui cotitura aceea a potecii, bine ascunsă de tufişuri, care le-a uşurat tâlharilor fapta. Încearcă să-ţi închipui agresiunea, scurta luptă dintre bietul om şi răufăcătorii în puterea cărora a căzut. După ce a fost bătut măr, şi lăsat drept mort, poate s-a trezit din leşin şi îşi căinează soarta, regretând amarnic imprudenţa de a fi mers singur prin acele locuri pustii, şi ceasul rău în care a pornit…  Şi, la fel cum ar face-o oricine în situaţia lui, trage totuşi o nădejde: poate va mai trece cineva, curând, şi-l va ajuta. Oameni suntem, nu ?

Sigur, oameni suntem, şi nenorocirea ne poate lovi şi pe noi, şi nu neapărat din pricina vreunei greşeli ori nesocotinţe… Ajunge să ne punem în locul omului căzut, şi hotărârea de a-l ajuta vine spontan. Atâta doar că lucrurile nu se prea petrec astfel în toate cazurile… Evanghelia povesteşte că nici preotul, şi nici levitul – adică slujitorul Templului – care au trecut pe acolo nu au reacţionat. Şi-au văzut de drum. Vor fi fost scufundaţi în recitarea Legii, într-atâta încât să nesocotească până şi cea mai elementară poruncă dumnezeiască ? Poate… Vor fi avut grijă să nu se spurce, apropiindu-se de un cadavru… ? Poate… Le se va fi părut că nu merită să se aplece, pus şi simplu, deasupra cuiva care a făcut o imprudenţă, şi pe care, pe deasupra, nici nu-l cunosc ? Ori, ca atâtora dintre semenii noştri, li se va fi părut că ajutarea unui necunoscut nu le aduce nici un folos?

Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit, a venit la el şi văzându-l, i s-a făcut milă.

Esenţial, salvator, gestul acesta simplu al celui de-al treilea trecător, gestul de a se apleca asupra celui care zace în ţărână, trăindu-şi poate ultimele ceasuri. Şi câtă greutate poartă aceste simple, simple cuvinte : i s-a făcut milă.

Un samarinean era, pentru evreii credincioşi din vremea lui Iisus, un soi de spurcăciune, pentru că strămoşii săi îşi amestecaseră sângele cu cel al populaţiilor locale, şi religia lor era aparte. Trecătorul era aşadar un paria. Însă darul milei, lui i l-a făcut Dumnezeu, şi mila aceasta a lucrat.

Milă, milostivire, iubire ? În Evanghelii, cuvintele sunt de cele mai multe ori sinonime.

În gesturile făcute de samarineanul admirat de Mântuitor, aflăm patru trăsături ale dragostei în sensul pe care creştinii îl dau acestui cuvânt. Dragoste care, înainte de a fi o obligaţie, este un dar. Darul  prin excelenţă care, primit cu toată inima, ne deschide către viaţa trăită din plin, viaţa în care dăruieşti, şi dăruind, nu numai că dobândeşti, dar mai ales te bucuri.

Primul lucru pe care ni-l arată pilda lui Iisus este următorul : dragostea – atunci când îşi merită numele – este slujire, serviciu concret, devotament, generozitate. Samarineanul a descălecat, a început prin a vărsa ulei şi vin peste rănile omului căzut, uleiul, pentru a alina durerea, vinul, pentru a dezinfecta… L-a urcat pe calul, ori pe măgarul lui, l-a dus la casa de oaspeţi, şi a plătit pentru ca omul să fie îngrijit.

A doua învăţătură :  adevărata dragoste întru Hristos se adresează oricărei fiinţe omeneşti cu care avem de a face. Pentru că prin Hristos, şi întru Hristos, fiecare fiiinţă omenească ni se descoperă ca frate ori ca soră. Solicitudinea celui care Îl urmează pe Hristos nu se poate nu se poate mărgini la cei de acelaşi neam, de aceeaşi religie, din acelaşi mediu. Căci Mântuitorul ne-a arătat limpede că dragostea lui Dumnezeu este pentru toţi. Am văzut odată, scrisă de o mână de copil, această afirmaţie elementară, pe care nu mulţi suntem gata să o facem: „Dumnezeu care nu este nici evreu, nici creştin, nici musulman, nici hindus”.

Am putea adăuga : nu este acela pe care-l cred unii sau alţii, nu este, nu are cum fi, ceea ce ne închipuim noi că este… uneori, îndrăznind să credem şi să pretindem:  El este numai pentru noi, şi cei care gândesc ca noi…

Slăbiciunea şi vulnerabilitatea, de care ne aducem aminte mai cu seamă atunci când suntem confruntaţi cu tot ce aduce durere şi neputinţă – boala, rănirea accidentală, violenţa,  îmbătrânirea – pe scurt, starea noastră de oameni muritori, toate acestea ne apropie între noi. Iar Dumnezeu, când mi-a dat porunca: „iubeşte-ţi fratele ca pe tine însuţi”, s-a referit, de bună seamă, la orice făptură omenească cu care mi-e dat să mă întâlnesc. Iată de a vrut să spună Iisus dând drept pildă, unui iudeu care-şi respecta Legea cu străşnicie – pe un om dintr-o comunitate dispreţuită.

Cea de a treia trăsătură a dragostei pe care Iisus a venit pe lume ca s-o dezvăluie, este şi cea mai greu de acceptat. Căci ceea ce ne cere Dumnezeu, este să ne iubim până şi duşmanii.

Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc.  (Matei 5, 44)

Au trecut două mii de ani de când au fost spuse aceste cuvinte, două mii de ani de când ele sunt repetate, dar nouă tot ne vine greu să le împlinim! Şi totuşi, ele ne vin de pe buzele Mântuitorului ! Dragostea, de  primit şi de oferit, ca un dar, fără aşteptarea unei recompense, nu este o datorie facultativă…

Şi dacă iubiţi pe cei care iubesc, ce răsplată puteţi avea (în cer)? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei care îi iubesc… Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. (Luca 6,32.35)

Ce s-ar putea spune despre o asemenea poruncă, întemeiată, cum se vede în cele de mai sus, pe asemănarea noastră din adâncuri cu El ? Să ne mulţumim cu observaţia, făcută de atâţia sfinţi ştiuţi şi neştiuţi, că atunci când Dumnezeu ne cere ceva, ne dă şi mijloacele de a-l înfăptui ?

Dragostea pe care ne-o înfăţişează Evanghelia se împlineşte printr-o ultimă trăsătură pe care istoria binefăcătorului samarinean ne-o arată extrem de concret : ea nu are nimic de-a face cu meschinăria. Dimpotrivă, este făcută din nuanţe, grijă, gingăşie, din acel belşug de mici amănunte aducătoare de frumuseţe, pe care doar un suflet iubitor le poate gândi, aduna, realiza.

Practicată cu grijă, dragostea generoasă de semeni sfârşeşte prin a deveni un instinct. Iar pe cel îndumnezeit, nimeni şi nimic nu-l va opri să fie bun, îndurător, „cu mână largă”. Căci porunca Mântuitorului face acum parte din fiinţa lui : Du-te, şi fă asemenea. Poate fi vorba de ceva simplu de tot, de un act dintre cele care nu cer neapărat timp, spaţiu, mijloace materiale şi energie, ci… inspiraţie.

Poate fi o mână care se întinde, ca să ridice o parte din povara sub care se cocoşa cineva.

O mână care îţi întinde o batistă într-o criză neprevăzută de lacrimi.

Gestul spontan al cuiva care şi-a scos pălăria, în semn de salut respectuos, înaintea unei persoane ce trăieşte, acut, un moment dureros şi ruşinos al vieţii sale.

Este ce s-a petrecut între celebrul scriitor englez Oscar Wilde, aflat între doi poliţişti pe coridorul unui tribunal, şi admiratorul său necunoscut, al cărui gest a avut puterea imensă de a lansa redresarea unui suflet care se pierduse…

Poate fi mâna întinsă de o fostă victimă unui fost călău; mână întinsă din convingere creştină, şi cu ajutor de sus, care poate învinge atât de omeneasca reticenţă izvorâtă din atâtea amintiri  cumplite, de neşters. Dar când gestul a fost făcut, ceva neaşteptat se poate petrece. Asa cum povesteşte această femeie olandeză, supravieţuitoare din lagărul nazist de la Ravensbrück, căreia un fost călău, care nu a recunoscut-o,  îi întinde mâna în cursul unei întruniri între creştini, petrecută cu ani după război :

Mâna aceea a rămas întinsă înaintea mea de câteva secunde. Secundele acelea mi s-au părut ceasuri, atât de grea era lupta pe care o duceam. Dar ştiam că acel gest trebuia făcut. „Dacă nu iertaţi oamenilor, ne spune Iisus,Tatăl vostru ceresc nu vă va ierta nici El greşelile”. Nu era doar o poruncă dată mie de Dumnezeu, ci şi o experienţă zilnică… Stăteam în faţa omului aceluia, şi nu-mi puteam aduce în inimă nici un fel de căldură. Dar iertarea nu depinde de fapt de sentimente, ea este un act de voinţă. „Doamne, Iisuse, vino să mă ajuţi!”, mă rugam, în tăcere. Pot face gestul, dar numai Tu îmi poţi aduce dragostea!

Şi atunci, ca un automat, am strâns mâna. Şi s-a petrecut ceva de necrezut. Un curent a trecut de la umeri, prin braţ, şi de acolo a ajuns la mâinile noastre împreunate. Mi-au dat lacrimile, şi am spus: „Frate, te iert, te iert din toată inima!”

Multă vreme mâinile noastre, cea a fostului călău şi cea a fostei deţinute au rămas laolaltă. Nu am cunoscut niciodată dragostea lui Dumnezeu într-un chip mai intens.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.