Un alt zbor

„Am împins maneta dincolo de pragul roşu de forţaj, şi acul boost-ului a sărit şi s-a oprit, vibrând reţinut, în dreptul piedicii de la marginea scalei. IAK-ul a ţâşnit înainte, împins de o mie de draci, şi am tras de manşă tare, cât am putut de tare; mă presa în scaun o mână nevăzută, îmi alungea, hidos, trăsăturile feţei sub mască. Gâfâiam, mă ustura cerul gurii, uscat, şi mă striveau pe piept chingile paraşutei. Apoi n-am mai văzut nimic, vălul negru, şi doar un rest de luciditate chicotea în mine ghicind deruta din cabina avionului rămas în urmă. IAK-ul se înălţa ca o săgeată, la 90 de grade, elicea agăţată în cer trăgând după ea o tonă de metal vibrând, motorul urla zvâcnind, gata să sară de pe batiu. Urcam cu câteva zeci bune de metri pe secundă, am ţinut avionul aşa până când comenzile au devenit moi şi l-am simţit lăsându-se grele şi ostenite de urcuşul abrupt. Atunci am împins palonierul până în fund, l-am lăsat să se prăvălească pe o aripă, în rotirea aia de o clipă am văzut aparatul lui Pisi repezindu-se spre mine într-un unghi de atac imposibil, nu înţelegeam ce manevră făcuse ca să ajungă în poziţia aceea, dar nu exista manevră capabilă să-l aducă într-o asemenea poziţie şi am împins din nou palonierul, până am simţit metalul intrându-mi în carne, ca să glisez avionul în partea opusă. Îl simţeam pe Pisi în spate, şi-mi trăsesem capul între umeri, mă adăpostisem tot după blindaj, film, gloanţe, se amestecau în creierii mei tescuiţi, viteza, nu mai aveam timp să ajung până la nori să mă ascund sub carapacea lor, marmură de abur ocrotitoare, aşteptam să văd trasoarele, dâra roşie de moarte curgându-mi pe lângă aripi, Lena, nu, Lena, lasă-mă, n-am timp de tine, viteza – acum. Fulgerat, parcă mă rupeam în bucăţi, numai chingile scaunului împiedicau bucăţile să se risipească şi să se izbească bezmetice de pereţii cabinei, manşa trasă în burtă, mă dureau palmele, prin mănuşile groase, de mânerul zimţat, palonierul stâng presat până în fund, îmi tremura piciorul întins din genunchi, parcă izbeau surd greutăţi masive de plumb în ampenajul retezat şi în fuselajul gros, urcam abrupt, în smucituri brutale, după o traiectorie aiurea, vedeam aripile vibrând şi spiralând aerul cu dâre mici, albe, în urcarea aceea semănând cu o prăbuşire în cer. M-am regăsit agăţat în limită de viteză sus, pe creasta unui zid imens de aer îngheţat, şi zidul s-a surpat şi IAK-ul a căzut ca o piatră colţuroasă, învârtindu-se haotic în jurul aripei drepte: vrie. Am adus comenzile la mijloc şi am aşteptat până ce aerul a început iar să şuiere în jurul fuselajului. Atunci am scos din vrie şi am întrebat, nici nu redresasem din picaj, vocea îmi suna chinuită în căşti, dar îmi venea să mor de râs:

      — Unde eşti, biboi?

      — Deasupra.

      Rotit în cercuri ample, inele de uliu nemâncat şi ostenit de atâta zbor. Am urcat lângă el şi aşa, aripă lângă aripă, am luat cap-compas spre aerodrom.

      — Dacă ţi-a plăcut.

      — Îhî…

      Am rânjit iar sub mască, mă dureau colţurile buzelor, se frecaseră de căptuşeala roasă a măştii şi mă usturau.

      — Rămâi în urmă. După două minute zburam iar în linie şi acum aveam amândoi ţinta pe film; nu era o favoare, nu-mi făceam iluzii, a doua zi putea fi rândul meu să greşesc.

      — Ascultă, a spus Pisi, şi vocea lui nu mai suna lehămesită în căşti, să încercăm mitralierele.

      Asta era o treabă care trebuia, oricum, făcută; am lărgit formaţia, zburam în linie la 200-250 de metri unul de celălalt, şi am apăsat butonul de armare. Am simţit şocul înfundat al închizătorului, şi becul roşu s-a aprins.

      — Armat.

      — Şi eu, armat: Foc!

      Am desiguranţat clapeta trăgaciului, am apăsat-o – vibraţia scurtă, cunoscută, dunga roşie a trasoarelor lăsând o urmă scurtă pe norii albi. Am plecat botul, să retez un vârf de piatră orbitoare…

      Atunci a izbit, sec, a fost o lovitură rea, aparatele s-au strâns într-un ghem care a explodat într-o furtună de păr blond şi mi s-a năzărit un chip de fată, apoi a început prăbuşirea. Vedeam înainte un lanţ de creste sfâşiind vălul ceţos de sub mine într-o nefirească linişte încremenită, de lume nepământeană; şi din tot vălmăşagul de fire smulse şi cadrane cu ace îndoite, numai becurile de avertizare ardeau cu văpaia lor sângerie. Bâjbâiam cu mâna după manşă, am prins-o, am redresat avionul, şi numai atunci am auzit glasul lui Pisi grăbindu-se şi împroşcând cuvintele ca niciodată:

      — 221, ce-i cu tine? 221…

      — OK, am spus, şiroiam de sudoare sub cască, mi se năclăise masca, mustea oxigenul pe care-l trăgeam în mine de transpiraţie, dar puteam stăpâni avionul şi asta era esenţialul, nu-i nimic. Redu viteza şi treci în faţă.

***

      La aerodrom m-a adus Pisi, aveam tabloul de bord făcut ţăndări, de sub el atârnau câteva conducte rupte care-mi sfâşiau salopeta şi-mi zgâriau genunchii, în cabină se strânsese o băltoacă lunecoasă de lichid hidraulic, am ţinut formaţie strânsă, mai ales până am spart plafonul şi m-am trezit în lumina mohorâtă a zilei de iarnă. Am trecut împreună la verticală, a trebuit să scot trenul cu avarie, flapsul n-a ieşit deloc, bine că radio-ul îmi funcţiona, şi numai pe panta de aterizare, jos de tot, aproape de pământ, Pisi a pus motorul în plin şi a ratat, lăsându-mă să aterizez primul. IAK-ul a luat contact cu pământul lin, pe o roată, a bontisat mărunt pe cealaltă, s-a aşternut greu, rulând pe zăpada bătătorită. Am degajat şi am tras la linie, opream motorul când avionul lui Pisi ateriza, mă aştepta un grup măricel de curioşi în salopete de zbor şi cizme îmblănite; nici nu s-a oprit bine elicea când Piratul a sărit pe aripă, agăţându-se cu mâna înmănuşată de marginea cabinei.

      — Eşti întreg?

      Am deschis cupola, nu pricepeam încă ce se putuse întâmpla şi am întrebat:

      — Ce-i cu avionul?

      Am sărit de pe aripă, eu întâi, apoi Piratul, sprijinindu-se de mâna mea întinsă şi oftând; am ocolit avionul, vedeam atârnând sub el tot felul de cabluri şi conducte smulse, ulei, lichid hidraulic picurând roşietic şi topind zăpada, tabla sfâşiată. Unul dintre mecanici s-a răsucit spre noi, a arătat cu degetul, şi printre cilindrii motorului vedeam culata mitralierei, umflată parcă şi strâmbată ciudat:

      — A explodat un proiectil, chiar în faţa închizătorului.

      Asta era, şi n-am înţeles decât mai târziu ce-a spus Piratul, pe un ton profetic:

      — Noroc că ai avut motor răcit cu aer, puştiule.

      Nu arăta grozav de mirat, şi mi se părea firesc: era un tip care trecuse prin multe.

      — Bine că a scăpat pilotul, Pisi mă bătea pe umăr, nu-şi scosese încă paraşuta, abia atunci am băgat de seamă că nici eu nu-mi desfăcusem chingile, şi umerii începuseră să mă doară. Am dat la o parte siguranţa cataramei, am apăsat… În clipa următoare l-am văzut pe Faps cu aparatul de fotografiat la ochi, instinctiv am luat o poză eroică; piciorul mi-a alunecat însă pe zăpada bătătorită,… Am şi acum fotografia: în primul plan eu, zburând prin aer, paraşuta desfăcută pe jumătate mă trage jos, şi în momentul următor chiar am căzut, dar asta nu se vede în fotografie. Lângă mine Pisi, întinzând mâna să mă ajute, dar cu faţa întoarsă spre aparat. Apoi Piratul, puţin astupat de saltul meu, mutra lui Mihai, rânjetul lui Chioru sub marginea dreaptă a căştii de zbor. Pe ceilalţi nu-i pot recunoaşte, stăteau cu spatele la noi admirând avionul, salopete de piloţi şi şube de tehnicieni, iar în fund de tot, văzându-se prin nu ştiu ce minune după grămada aceea de oameni, IAK-ul. Se observă că-i ceva în neregulă, capota motorului desfăcută în partea de jos, puţin deformată, şi din ţevile rupte care atârnă picură încet lichid hidraulic cu miros înţepător, topind roşietic zăpada murdară.”

Doru Davidovici, Intrarea actorilor

versiune cu „â”, vag diferita de cele doua aparute, cu „î”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.