Treziri (2)

„Le Christ lui-même est descendu et m’a prise”

Povestea o spune Simone personal, într-o scrisoare către un preot catolic; textul a fost publicat după moartea autoarei, sub titlul „Autobiografie spirituală”.

Simone, născută şi crescută într-o familie de intelectuali evrei, ca fiică de medic şi soră a unui strălucit matematician, a fost în decursul scurtei ei vieţi profesoară de filosofie, muncitoare în uzină, luptătoare în războiul civil din Spania, şi participantă la lupta antinazistă, dintr-o poziţie prea ocrotită în ochii ei, o muncă de birou la Londra. Era, în felul ei, o persoană îndrăgostită de sfinţenie, dornică, mai ales, să împărtăşească soarta celor mai nenorociţi dintre oameni. Ca profesoară, îşi păstra din salariu exact echivalentul ajutorului minim de şomaj. Ca luptătoare pentru libertatea Franţei, aflată la Londra, nu-şi îngăduia să consume decât echivalentul raţiei alimentare cu care trăiau, sub ocupaţie, francezii. După ce s-a lăsat practic să moară de foame, a fost răpusă de tuberculoză, la numai 34 de ani. Scrierile ei, care nu erau destinate publicării, impresionează prin forţă, luciditate, sinceritate, şi mai ales printr-un simţ al absolutului ieşit din comun. Iar influenţa ei asupra intelectualilor francezi catolici şi nu numai nu a încetat, din anii publicării scrierilor rămase de la ea, începând din anii de după al doilea război mondial.

Simone se recunoştea purtătoare a unui univers interior creştin, mai exact, catolic. „Aveam impresia că m-am născut înăuntru”. Contactele exterioare erau rare. Unul din ele s-a petrecut în timpul unei scurte şederi în Portugalia, după experienţa făcută în uzină, ca simplă, şi probabil neîndemânatică, muncitoare – experienţă care pentru ea a fost identică cu cea a nenorocirii. Cu trupul şi sufletul „făcute bucăţi”, a auzit într-o seară cântând nişte femei portugheze, soţii de pescari. În satul unde îşi petrecea vacanţa, era hram. Cântarea era de o tristeţe sfâşietoare, iar efectul ei a fost foarte puternic: ” Am avut dintr-o dată certitudinea că creştinismul e prin excelenţă religia sclavilor, am avut certitudinea că sclavii nu pot să nu adere la el, şi eu printre alţii.” (Paranteză: un roman al unui autor japonez, al cărui nume nu mi-l amintesc, pune în paralel apostazia a doi misionari iezuiţi în Japonia, şi martiriul acceptat fără ezitare de nişte oameni simpli, ţărani săraci, cărora religia catolică le adusese un lucru la care „nu putuseră să nu se ataşeze”, şi la care torturile şi perspectiva unei morţi cumplite nu-i putuseră convinge să renunţe. Ceva numit nădejde, redare a sensului propriei identităţi omenesti, a propriei demnităţi, într-o vreme şi o societate în care ei erau o cantitate neglijabilă.)

A doua experienţă relatată de Simone Weil în autobiografia ei spirituală s-a petrecut în Săptămâna Mare a anului 1938, la abaţia Solesmes. Patimile lui Hristos i-au intrat, o dată pentru totdeauna, în suflet, spune ea. Dar experienţa „transcedentală” (termenul îmi aparţine mie, nu ei) a făcut-o într-una din seri, când o chinuia o cumplită durere de cap. Un tânăr englez aflat printre oaspeţi, fervent catolic, i-a pus în mână o carte de poezie din secolul al 17-lea, în care a descoperit poemul „Iubire” (Love) de John Herbert.

„Am învătat poemul pe dinafară.  Adesea, când crizele violente de durere de cap atingeau paroxismul, făceam efortul de a-l recita, punând în exerciţiul făcut toată atenţia mea şi aderând din tot sufletul la duioşia cuprinsă în versuri. Credeam că recit numai o poezie frumoasă, dar fără să ştiu recitarea a avut efectul unei rugăciuni. În cursul uneia din recitările acestea… Hristos însuşi a coborât şi m-a luat cu El.

În raţionamentele mele despre insolubilitatea problemei lui Dumnezeu, nu prevăzusem această posibilitate, cea a unui contact real, de la persoană la persoană, între o fiinţă omenească şi Dumnezeu. Auzisem vag pomenindu-se asemenea lucruri, dar nu le dădusem niciodată crezare.”

Ceva mai departe, Simone scrie: „Dumnezeu în marea lui milă mă împiedicase să citesc scrierile misticilor, pentru ca să fiu convinsă că nu am fabricat eu acest contact absolut neaşteptat”.

Hristos însuşi a coborât şi m-a luat cu El.

E o propoziţie care mi s-a înşurubat în creier cu mulţi ani în urmă.

…………………


[2] William James, The varieties of Religious Experience, 1902

[3] Un lung paragraf din articolul „Sărăcie creştină” din marele „Dictionnaire de spiritualité”, t. 12 e consacrat Simonei Weil, al cărei itinerariu e comparat cu cel al fratelui Charles de Foucauld, acum « fericit ». Drumul ei porneste de la iubirea fierbinte pentru cei săraci si dorinta de a le fi apropiată, ceea ce a făcut-o, după propria mărturisire, să-l întâlnească pe Hristos. În sărăcia trăită spiritualmente, totul este luminat de dragostea divină. ” Este imensul privilegiu acordat de Dumnezeu săracilor. Însă ei nu află aceasta aproape niciodată. Nu le se spune nimic. excesul de oboseală, hârtuielile grijii de a găsi bani, lipsa de adevărată cultură îi împiedică să observe. Ar fi deajuns să se schimbe putin din mizerabila lor situatie pentru a li se deschide accesul la o comoară.(Attente de Dieu). Asta a descoperit pe pielea ei, neobisnuita intelectuală care a fost Simone Weil, din pricina a ceea ce a făcut Dumnezeu în Iisus Hristos, ” mila lui Dumnezeu străluceste în însăsi nenorocirea cea mai mare. Se află în străfundurile ei, în amărăciunea de nemângâiat…”

[4] Simone Weil, Attente de Dieu.

Attente de Dieu est un recueil de lettres écrites par Simone Weil de janvier à mai 1942 au Père Joseph-Marie Perrin, O. P. La philosophe y explicite sa position par rapport à l’Église, son attachement pour elle et son refus de compter parmi les convertis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.