Seneca: Scrisori către Luciliu (5)
LaPunkt
Toate gândurile tale, toate preocupările și dorinţele tale să ţintească la aceasta: caută să fii mulţumit de tine și de tot ce-și are obârșia în tine însuţi, lăsând pe seama zeilor orice alte dorinţe. Ce altă fericire îţi poate fi mai la-ndemână? Fă-te cât mai mic și atunci nu vei avea de unde cădea. Ca s-o poţi face mai lesne, am să-ţi plătesc, în legătură cu asta, datoria pentru această scrisoare. Oricât ai cârti, și de data asta tot Epicur va plăti pentru mine: „Cuvintele pe care le vei rosti de pe un pat sărac, îmbrăcat într-o zdreanţă, îmi vor părea mai înălţătoare, căci ele nu sunt numai vorbe, ci și probe“.
*
Numai urmărirea binelui adevărat e la adăpost de primejdie. Ce este acest bine, mă întrebi, sau din ce provine? Îţi voi răspunde: din conștiinţa curată, din gândurile cinstite, din faptele drepte, din dispreţuirea a tot ce aduce întâmplarea, dintr-un fel liniștit de viaţă, care ţine mereu același drum. Căci cei ce trec de la un fel de viaţă la altul și nici măcar nu trec, ci sunt aruncaţi de cine știe ce întâmplare, cum pot să aibă ceva stabil și durabil, nehotărâţi și rătăcitori cum sunt? Puţini oameni se conduc, pe ei și pe cele ale lor, după un plan. Ceilalţi, ca și cei ce înoată în râuri, nu merg, ci sunt târâţi de cursul apei.
Seneca, Scrisori către Luciliu
Traducere de Gheorghe Guțu
Introducere de Dionisie Pîrvuloiu
Humanitas, 2020
Blog de albina 