„… ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită” (1Pt 5,8)”

Din Gaudete et exultate, 2018, Capitolul al cincilea

Lupta, vigilența și discernământul

Lupta și vigilența

159. Nu este vorba numai de o luptă împotriva lumii și a mentalității lumești, care ne înșală, ne zăpăcește și ne face mediocri, fără angajare și fără bucurie. Nici nu se reduce la o luptă împotriva propriei fragilități și a propriilor înclinații (fiecare o are pe a sa: lenea, senzualitatea, invidia, geloziile, și așa mai departe). Este și o luptă constantă împotriva diavolului, care este principele răului. Isus însuși sărbătorește victoriile noastre. Se bucura când ucenicii săi reușeau să înainteze în vestirea evangheliei, depășind opoziția Celui Rău, și tresălta de bucurie: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” (Lc 10,18).

Ceva mai mult decât un mit

160. Nu vom admite existența diavolului dacă ne încăpățânăm să privim viața numai cu criterii empirice și fără o perspectivă supranaturală. Tocmai convingerea că această putere rea este în mijlocul nostru este ceea ce ne permite să înțelegem de ce uneori răul are atâta forță distructivă. Este adevărat că autorii biblici aveau un bagaj conceptual limitat pentru a exprima unele realități și că în timpurile lui Isus se putea confunda, de exemplu, o epilepsie cu o posedare diabolică.

Totuși, asta nu trebuie să ne facă să simplificăm prea mult realitatea afirmând că toate cazurile relatate în evanghelii erau boli psihice și că în definitiv diavolul nu există sau nu acționează. Prezența sa se află în prima pagină a Scripturilor, care se termină cu victoria lui Dumnezeu asupra diavolului. De fapt, când Isus ne-a lăsat „Tatăl nostru” a voit ca să terminăm cerând Tatălui ca să ne elibereze de Cel Rău.

Expresia care se folosește acolo nu se referă la răul în abstract și traducerea sa cea mai precisă este „Cel Rău”. Indică o ființă personală care ne chinuiește. Isus ne-a învățat să cerem în fiecare zi această eliberare pentru ca puterea sa să nu ne domine.

161. Așadar, să nu credem că este un mit, o reprezentare, un simbol, o figură sau o idee. Această înșelătorie ne face să coborâm garda, să ne neglijăm și să rămânem mai expuși. El nu are nevoie să ne posede. Ne otrăvește cu ura, cu tristețea, cu invidia, cu viciile. Și astfel, în timp ce reducem apărările, el profită de asta pentru a distruge viața noastră, familiile și comunitățile noastre, pentru că el „ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită” (1Pt 5,8).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.