„… leneveala face mintea mereu schimbătoare” (Montaigne)

De curând, retrăgându-mă la casa mea, hotărât, pe cât îmi va sta în putință, să nu-mi mai pese de nimic, afară de a petrece în tihnă, eu cu mine însumi, puținul ce-mi rămâne de trăit, mi s-a părut că nu-i pot face minții mele dar mai de preț decât a o lăsa să trândăvească în voie, să stea la taifas cu sine, domolindu-se și bizuindu-se pe ea însăși. Nădăjduiam c-o va putea face mai lesne de-aci înainte, căci devenise între timp mai așezată și mai coaptă. Când colo, găsesc că leneveala face mintea mereu schimbătoare, și că, dimpotrivă, bidiviul scăpat din frâu se-avântă mai abitir decât încălecat, plăsmuindu-mi de-a valma atâtea năluciri și atâtea arătări năstrușnice fără de șir și noimă, încât, pentru a le cerceta pe îndelete nerozia și ciudățenia, am început să le aștern în scris, nădăjduind să-l fac cu timpul a se rușina de ele.

Montaigne

Eseuri

Cartea întâi

Traducere de Vlad Russo

Humanitas, 2020

Photos de Michel de Montaigne - Babelio.com

LaPunkt, 1,5.

Michel de Montaigne s-a născut în 1533 în castelul cu același nume aparținând familiei, din regiunea Perigord, aflată în sud-vestul Franței. Era gascon așadar și – cum altfel? – extrem de mândru de originea sa, fără a-i ignora cusururile. Primii ani i-a petrecut pe domeniul familial, bucurându-se de o educație cum în Franța nu se mai văzuse pană atunci: tatăl lui i-a pus un preceptor german care, neștiind limba franceză, i-a vorbit numai în latină, astfel că învățăcelul a ajuns s-o cunoască ca pe o limbă maternă. A urmat apoi cursuri de drept la Toulouse și a audiat prelegerile unor savanți ai vremii la Paris. Era deci menit unei cariere de înalt funcționar, și a și ocupat diferite posturi în administrația orașului Bordeaux. Dar singurul lucru pe care l-a socotit demn de reținut din toată acea vreme a fost întâlnirea din 1558 cu Etienne de La Boetie – de care-l va lega o prietenie legendară, întreruptă brusc de moartea prematură a prietenului, pe care a plâns-o cu un patetism reținut pană la sfârșitul vieții. Nimic de mirare așadar că în 1571 se retrage din toate funcțiile publice și se dedică unui gen literar născut din mintea lui, precum Athena din capul lui Zeus înarmată din cap pană în picioare: Eseul. De-aci înainte, viața lui se va învârti permanent în jurul Cărții pe care o scrie și rescrie neîncetat, vreme de peste două decenii. Cu două pauze revelatoare: o călătorie în Italia, prin Elveția și Germania, despre care ne-a lăsat un jurnal extrem de viu, și alegerea în două randuri în postul de primar al orașului Bordeaux. Nimic nu-l mai putea îndepărta însă acum de Cartea lui, care topea întreaga experiență trăită de autor, cu ochii larg deschiși, în frămantatele vremi ale Războaielor Religioase și în efervescența fără egal a culturii umaniste. A publicat din ea trei ediții în timpul vieții sale – încheiată în 1592 –, completand-o și revenind mereu asupra fiecărei fraze, sfarșînd prin a lăsa posterității o carte care nu încetează să uimească prin cruditatea cu care observă lumea și, mai ales, pe sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.