Un poem de Al. Radut
1989
Libertatea şi-a deschis aripile, în Timişoara,
într-un decembrie, în amurg,
Când cerul le privea chipurile înluminate
Ce strigau într-un glas eliberarea de sub un jug
Al terorii şi-al durerilor nemăsurate…
Atunci, în noapte, armele au răsunat,
Gloanţele au muşcat din carnea nevinovată,
Sub un cer care necontenit şi-a lăsat
Lacrima ploii în clopote ca să bată…
Moartea rece a luat, pe negândite, cu ea,
Mii de suflete, curmând destine,
Dar iubirea a rămas ca o cruce de stea
În piepturile lor brave şi sfinte…
Libertatea şi-a recâştigat visul său,
În acel timp de aducere-aminte,
Îmbrăţişându-ne inimile, cu chipul fiecărui erou,
Cu fiecare gând al lui, inocent şi cuminte.
Cu 31 de ani în urmă, Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism.
