Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (Gal 2,20). Fragment dintr-o predica

Autor: +Pr Pierre-Marie DELFIEUX (+2013), Paris

“Cineva a coborât de la cer printre oameni:

Amin, martorul credincios şi vrednic de crezare, începutul creaţiei lui Dumnezeu (Ap 3,14).

Christos a înaintat până în mijlocul ogorului pustiit al omenirii noastre, acolo unde mlădiţele neroditoare, cu miile, dădeau viei aspectul unei văi umplute cu oseminte uscate (cf. Ez 37).

Şi, ajuns acolo, a strigat: Eu sunt viţa! Eu sunt viaţa! (In 15,5; 14,6)

(…)  Murind pentru noi pe cruce, şi-a dăruit sângele ţâşnit din coasta străpunsă, sângele roşu prin care ajunge la noi Viaţa eternă, sângele vărsat pentru noi şi pentru mulţi, ca să fie iertate izbucnirile noastre de violenţă (Mt 26,28).

Piatra pe care au aruncat-o constructorii a devenit piatră din capul unghiului (Mt 21,47; 1Pt 2,4), aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, minune în ochii noştri (Ps 118,23).

De-a pururi iubirea lui Dumnezeu va face pentru noi aceasta (cf. Is 9,4). De acum înainte întristarea se va schimba în veselie, cum scrie Ieremia (31,12). Nu va mai fi nici moarte, nici plâns, nici ţipăt, nici durere (Ap 21,4).

Sigur, în sufletele noastre rămân încă seminţe ale morţii, cum sunt gelozia, invidia, meschinăria, pofta de stăpânire şi de dominaţie. Însă în vine ne curge şi un sânge nou, care ne curăţă, ne înviorează, ne redă rodnicia. Fiindcă suntem altoiţi pe Christos, cum scrie apostolul Paul (Rom 11,17). Trupul lui Christos, suntem noi (1Cor 12,27). … fără mine nu puteţi face nimic, ne spune Domnul (In 15,5).

Întocmai! Dar toate le pot în cel care mă întăreşte (Fil 4,13). Eu sunt viţa, ne învaţă Christos, iar voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult (In 15,5).

Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (Gal 2,20). Prin el, cu el şi în el, avem împreună intrare deschisă într-un singur Duh la Tatăl (Ef 2,18). Căci Cristos însuşi ne-a împărtăşit Duhul lui (2Cor 5,5), împlinind făgăduinţa vestită de profetul Ezechiel: Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne (Ez 36,26-27). Gloria Tatălui, aceasta e rodul Duhului în sufletele noastre: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea (Gal 5,22).

(…) Porunca lui Isus cea „nouă” ni se adresează tuturor: Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul (In 13,34). Împărăţia păcii îşi poate face loc chiar şi acolo unde violenţa e în toi. Da, acolo unde domnea cruzimea, se poate înstăpâni Pacea.

Fraţilor, nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie prezentate cererile voastre lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în Christos Isus (Fil 4,6-7).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.