Destinul nostru nu e în această lume şi trebuie să fim pregătiţi să trecem prin moarte. Trebuie să murim pentru lume, cu tot ce cuprinde ea, tot ce se schimbă şi trece, ca să aflăm Realitatea care nu trece. Trebuie mai cu seamă să mergem dincolo de cuvinte, imagini şi concepte. Nici o viziune a imaginaţiei şi nici o ţesătură de concepte nu corespund marii Realităţi. Când Christos va apărea în slavă, aceasta nu se va petrece sub vreo formă pământească, nici în vreun fel imaginabil. « Căci acum vedem ca într-o oglindă… » (Galateni 6,15). Doar atunci vom înţelege plinătatea Adevărului şi a Realităţii, a Înţelepciunii şi a Cunoaşterii, a Fericirii şi Dragostei. Şi atunci, în fine, se va putea sărbători nunta supremă, cea a Răsăritului şi a Apusului, cea a bărbatului şi a femeii, cea a materiei şi a spiritului, a timpului şi a veşniciei. »
Bede Griffiths, osb
