Mark Strand, ”2002” Eu nu mă gândesc la Moarte, dar Ea la mine gândește.Se-așează comod în scaun, mâinile-și freacă, barbaȘi-o mângăie, spune: „Mă gândesc, mă gândesc la Strand,Că-n câteva zile o să mă-ntorc, legănându-mi coasaOri privind în lună clepsidra, iar Strand o s-apară-nJachetă și cu cravată și împreună pe bulevardelePomilor goi ne-om plimba prin orașul […]
Mark Strand, ”2002” — catalinafrancoblog
