„De ce au parte oamenii buni de multe piedici?“ (Seneca)

Multumesc, https://www.lapunkt.ro/2021/04/seneca-m-ai-intrebat-de-ce/

„De ce au parte oamenii buni de multe piedici?“ Unui om bun nimic rău nu i se poate întâmpla: cele potrivnice nu se amestecă. Sunt atâtea râuri, atâta şuvoi de apă din ploile care se revarsă de sus şi atâtea izvoare tămăduitoare – şi totuşi nu schimbă gustul mării şi nici măcar nu o fac mai dulce; la fel, năvala împrejurărilor potrivnice nu transformă sufletul unui om puternic: el rămâne în picioare şi, orice i se întâmplă, şi-l face al său. El este, de fapt, mai puternic decât toate cele din afară.

Nu spun că nu le simte, ci că le învinge şi, altminteri, liniştit şi calm, se ridică împotriva a tot ce se întâmplă. Consideră drept încercări toate împrejurările potrivnice. Cine oare – bărbat fiind şi înclinat către o viaţă morală – nu primeşte cu plăcere o trudă pe măsură şi nu este gata pentru îndatoririle sale, chiar primejduindu- se? Şi cărui om vrednic o viaţă fără ocupaţie nu-i este pedeapsă? Îi vedem pe atleţi, care se îngrijesc de forţele lor, că se încaieră la luptă cu cei mai puternici şi le cer partenerilor de antrenament să îşi folosească toate forţele împotriva lor; suportă să fie tăiaţi şi loviţi şi, dacă nu îşi găsesc un rival pe măsură, înfruntă mai mulţi deodată.

În lipsa unui adversar, bărbăţia lâncezeşte: măreţia şi forţa şi le probează abia atunci când puterea de a îndura îi dezvăluie valoarea. Ştii probabil că la fel trebuie să facă oamenii buni, să nu se teamă de împrejurările aspre şi dificile şi nici să nu se plângă de soartă; din orice i se întâmplă să ia partea bună, să îl prefacă într-un bine. Nu este important ce anume suporţi, ci în ce fel.

Nu vezi că taţii îşi arată afecţiunea într-un fel, iar mamele într-alt fel? Primii poruncesc ca fiii lor să fie împinşi către studiu devreme, şi nici în zilele de sărbătoare nu îi lasă să stea fără ocupaţie, storcându-i de sudoare şi uneori de lacrimi; mamele, în schimb, vor să îi încălzească la piept, să îi ţină la adăpost, la umbră, să nu fie mâhniţi niciodată, nicicând să nu plângă, nici să trudească.

Faţă de cei buni, zeul are purtarea unui tată, ţine la ei bărbăteşte şi le spune: „Trebuie să aibă parte de muncă, suferinţe, eşecuri, ca să dobândească adevărata putere.“ Corpurile îngrăşate de trândăvie stau în lâncezeală şi nu doar truda, ci şi mişcarea ori propria lor greutate le lasă cu totul fără vlagă. O prosperitate ce nu a cunoscut vătămare nu poate face faţă niciunei lovituri; în schimb, cel care s-a confruntat necontenit cu propriile-i greutăţi s-a întărit prin suferinţă şi nu mai cedează în faţa niciunui rău, ci, chiar căzut, luptă în genunchi.

De succes au parte şi oamenii de rând, şi spiritele comune; în schimb, puterea de a ţine sub control nenorocirile şi temerile omeneşti ţine de caracterul unui om mare. De bună seamă, să fii mereu fericit şi să treci prin viaţă fără vreun zbucium sufletesc înseamnă să ignori cealaltă faţă a naturii.

Eşti un om mare: dar de unde să ştiu asta, dacă soarta nu ţi-a dat prilejul să îţi arăţi meritele? Ai venit să concurezi la jocurile olimpice, dar nu mai este nimeni acolo, în afară de tine: câştigi cununa, dar nu victoria. Ai felicitările mele, dar nu ca om puternic, ci ca unul care a dobândit consulatul sau pretura: ai crescut cu o funcţie.

Aşadar, iată ce afirm eu: înţeleptul nu este expus nici unei nedreptăţi. Astfel, nu contează câte arme se îndreaptă împotriva lui, dacă el este de neatins pentru ele. După cum duritatea unor pietre este deplină în faţa săbiei, şi diamantul nu poate fi nici tăiat, nici sfărâmat, ci în schimb toceşte tăişul cu care vine în contact; după cum anumite corpuri nu pot fi distruse prin foc, ci, împresurate fiind de flăcări, îşi păstrează duritatea şi forma; după cum unele stânci aruncate în adâncuri frâng marea şi, izbite de-atâtea veacuri, totuşi nu lasă să se vadă nici o urmă a cruzimii ei – tot aşa sufletul înţeleptului este solid şi a adunat în sine forţa necesară pentru ca, în faţa nedreptăţii, să fie în siguranţă deopotrivă cu toate corpurile pe care le-am menţionat.

Suntem chinuiţi nu doar de durere, ci şi de ideea de durere, asemenea copiilor, care se sperie de întuneric, de urâţenia unor persoane şi de un chip deformat, şi chiar izbucnesc în lacrimi când aud numele neplăcute, văd mişcări de degete şi alte lucruri care îi fac să o ia la fugă, dintr-un imbold provenit din necunoaştere şi lipsă de judecată.

Nedreptatea are intenţia de a face rău cuiva; înţelepciunea însă nu lasă loc răului – căci pentru înţelept singurul rău este josnicia, care nu poate pătrunde acolo unde este deja virtute şi moralitate; prin urmare, dacă nedreptate fără rău nu poate exista, nici rău nu este decât ce este josnic, iar ceea ce este josnic nu poate ajunge la cel stăpânit de ceea ce este moral – atunci nedreptatea nu ajunge la înţelept.

M-ai întrebat de ce

Despre providenţă Despre fermitatea înţeleptului

Traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichy – Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău Editura Seneca Lucius Annaeus

Despre Volum:

De ce oamenilor buni li se întâmplă necazuri, dacă tot există providenţă? Care este Planul? Dialogurile Despre Providenţă şi Despre fermitatea înţeleptului îţi oferă răspunsuri care te pot mulţumi sau nu, dar, dialoguri fiind, te invită la replică.

Existenţa oferă tuturor încercări – fiecăruia pe măsura lui. Viaţa ta nu este ceea Ce suporţi, ci Cum o faci. „Faptul că există cineva, asupra căruia soarta nu are nici o putere, face parte din rânduiala neamului omenesc”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.