Din „Aripi de argint” de Doru Davidovici

Doru Davidovici - Aripi de argint - Cumpără

„A doua zi ploua bineînţeles, ne-am adunat la zebră, a venit Miki,
desfăşura hărţi, diagrame, prognoze pentru următoarele 12, 24, 36 de ore
elaborate de staţii cu rezonanţe impresionante: Şeremetievo, Orly,
Fiumicino, lucrurile se petreceau pe sectoare şi pe înălţimi, curenţi de aer
rece se amestecau în mase de aer cald după legi care îmi scăpau, în
concluzie, a spus meteo, plouă. O să plouă şi mâine.

Arăta cu mâna pe hartă, ciclonul de ieri oprit în centrul continentului se
rotea lent pe loc în sens invers acelor de ceas, pompând aer atlantic, rece,
umed, ceţos. M-am dus la infirmerie, Nae avea un aparat formidabil, raze
diadinamice, mă durea umărul drept, surd, neliniştitor, doctorul potrivea
discuri din sticlă albă în jurul umărului bolnav, lega electrozi, agita becuri
care se aprindeau din nimic în câmpul dintre discurile metalice; stăteam zece
minute cuplat la aparatul care bâzâia, nu mai aveam nimic o lună întreagă.
Salut, am spus, mă scuturam de ploaie, salut, a râs Nae, ştiam că vii. Arăta
geamul, ce era dincolo de geam. Numai că ai de aşteptat, cine? Am întrebat,
Ion, a râs doctorul de aerodrom.

Asta-i, am ridicat din umeri, acrobaţia aeriană lasă urme. Ce facem noi
cu supersonicele, înghesuiţi treizeci-patruzeci de secunde la şase unităţi de
suprasarcină pentru fiecare buclă imelmann, viraj de luptă sau răsturnare,
asta rămâne, se strânge neştiut în oase, muşchi, în tendoanele întinse mult
peste limite fireşti, pe urmă iese afară răsucind dureros. Nae nu avea leacuri
pentru aşa ceva. Nici nu existau leacuri pentru aşa ceva. Nu cele cinci mii
cinci sute de calorii înghiţite în fiecare zi, nu ciocolata, portocalele, nici cele
două săptămâni pe an la Poiana Braşov. Tratamentul valabil era să nu
zburăm, nu se gândea nimeni la tratamentul ăsta. Zburam, pe urmă ne
cârpeam la aparatul lui Nae, razele diadinamice scoteau din nou ce era de
scos, urcam în avioane drepţi ca brazii, lipeam spatele, ne strângeau chingi
late în scaunele de catapultare, plecam din nou să ne dăm peste cap cu şase
g. Asta cât putea fiecare, pe urmă se întâmplau, lucruri la care preferam să
nu mă gândesc, Comisia medicală, şi restul. Aviaţia de transport, elicopterele.
— Salut, am mai spus o dată pentru că Nae nu era singur, vedeam abia
acum, stătea cufundat până la gât în fotoliul cu arcuri lăsate psihologul înalt,
slab, de la Centrul Aeronautic Medical. Cel cu ochelari fumurii. Cel care, la
controlul anual, înşiră pe masă cartonaşe colorate şi determină tonusul meu
psihic. Dacă nu m-am uzat. Dacă, simplu, nu sunt învins de avion, de ce se întâmplă între mine şi avion.”

Carte aflata pe internet din 2010… PDF pus in linie de Andreea Ardelean fara sa fi cerut acordul cuiva din familie.

Oricum, intentia a fost buna.

Azi 20 aprilie de fac 32 de ani de la accidentul mortal al lui Doru.


Un gând despre “Din „Aripi de argint” de Doru Davidovici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.