Fragment despre nopti de veghe

Din „Aripi de argint”, de Doru Davidovici (1945-1989)

„Am ridicat din umeri, nopţile din celula de alarmă. Nopţile mele din
celula de alarmă, întrerupte brutal de soneria telefonului, mă îmbrăcam greu,
aiurit de somn, costumul din kapron mă cuprindea spasmodic, picioarele,
mijlocul, umerii, casca ermetică, fermoare late clănţăneau în lumina viorie a
neonului. Ieşeam nedezmeticit în noapte. Întunericul rece, încordat, era
străpuns de faruri, lumini roşii, verzi, albe, vocile tehnicienilor, strigăte
înăbuşite. Strigăte tânguitoare de păsări de noapte, chiar aşa se cheamă
pasărea aceea, strigă. Un fel de bufniţă.

Fuselajul desprins din beznă în
lumina slabă a lanternei, cifrele roşii pe dural păreau negre, şterse, adâncite
în metal. Raportul repezit al tehnicului, mă legau chingi late de noapte, de
metalul încă rece. Freamătul nedesluşit al bordului, când cuplam contactele.
Becurile roşii, ecrane mititele pe bordul cabinei, galbene, verzi, astea erau
culorile nopţilor de alarmă.

Porneam motorul, avionul se trezea la viaţă
poticnit, primele rotaţii moi ale turbinei, îl simţeam trepidând, întinzându-se
sub dural, focul camerelor de ardere, aveam fizic senzaţia curentului în
circuite, creşteau presiuni, hidraulică, uleiul, prin conducte acoperite cu email
galben-deschis curgea petrol limpede încins la optzeci de grade.

Fremătau
convertizoare, metalul trepida surd, clipea bordul cuprins de viaţa
electronică, specială, în căşti auzeam convorbiri scurte, confirmări înăbuşite,
„Rulează, 013”, trefla giroorizontu-lui, busola, simţeam aşteptare dincolo de
metal, personalitate de avion; pentru că o alcătuire atât de complexă simţea
măcar ceva în afara mea – avion devenit însuşi.

Aşa erau avioanele pornite în
întunericul încordat, coboram cupola, noaptea se închega în cerul cabinei,
maneta de zăvorâre, ermetizam, mă închideam definitiv în sfera de plexiglas,
metal înviat, lucrurile se întâmplau simplu şi pentru totdeauna, mă aveam în
mână. Pe mine, avionul, lucrul pentru care eram în avion.
— Scoală, a spus Chioru, flutura degetele în faţa ochilor, nu stai toată
viaţa la turn. Reintri în formă, gata.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.