Sfântul zilei: Benedict, abate

Duminică, 11 iulie 2021 

Sfântul Benedict

abate, patron al Europei (sărbătoare), sursa: Ercis.ro

Qui est Saint Benoît ? | St Benoît les Rivières

În anul 1964 Paul al VI-lea îl declara pe sfântul Benedict patron principal al Europei, aducându-i în acest fel o justă recunoştinţă sfântului căruia civilizaţia europeană îi datorează mult. Cu patru ani înainte de naşterea sa, care a avut loc la Norcia, în jurul anului 480, regele barbar al herulilor, după uciderea ultimului şi nesemnificativului împărat roman, încheia definitiv capitolul stăpânirii Romei: supravieţuirea culturii sale se va realiza în mare măsură numai prin angajarea religioasă şi culturală a călugărilor. Cu sfântul Benedict se deschide tocmai gloriosul capitol al monahismului occidental.

Om care ţine la concreteţe şi claritate, Benedict rezuma regula sa într-un moto eficace: Ora et labora, roagă-te şi munceşte, restituind ascezei creştine caracterul de contemplare şi de acţiune, aşa cum este în spiritul şi litera evangheliei. Adevăratul călugăr trebuia să fie – aşa se citeşte în al doilea capitol al Regulii – „nu mândru, nu violent, nu mâncăcios, nu somnoros, nu leneş, nu clevetitor, nu defăimător…, ci curat, blând, zelos, umil, ascultător”. După cum ne informează cartea a II-a a Dialogurilor sfântului Grigore cel Mare, Benedict, tânăr patrician din neamul Anicia, trimis la Roma pentru ca acolo să înveţe studiul retoricii şi al filozofiei, dezamăgit de viaţa care se ducea acolo, a părăsit oraşul pentru a se retrage la Enfide (actuala Affile), dedicându-se studiului printr-o viaţă de riguroasă disciplină ascetică. Nemulţumit de acea relativă singurătate, la vârsta de 20 de ani, sub conducerea unui pios eremit, s-a ascuns într-o peşteră la Subiaco.

Trei ani de meditaţii şi pocăinţă, apoi scurta paranteză printre călugării din Vicovar, care l-au ales stareţ şi apoi au încercat să scape de el, turnându-i venin în băutură, pentru că nu suportau disciplina pe care li-o impusese. Împreună cu un grup de tineri, printre care Placidus şi Maurus, a emigrat spre Neapole, alegând ca locuinţă fixă abruptul munte Cassino, pe care a construit prima mănăstire, închisă pe cele patru laturi asemenea unei fortăreţe şi deschisă spre lumina văzduhului ca un mare recipient care primeşte din cer seva binefăcătoare pentru ca apoi să o reverse asupra lumii. Emblema monastică, crucea şi plugul, a devenit expresia acestui mod nou de a concepe asceza creştină, rugăciune şi muncă, pentru a edifica din punct de vedere spiritual şi material noua societate, pe ruinele lumii romane. Benedict, precedat în mormânt de sora, sfânta Scolastica, a prezis ziua morţii proprii, care a avut loc probabil în anul 547.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Saint Benoît, Patron de l'Europe - Association de la Médaille Miraculeuse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.