Un teolog explică cine sunt îngerii păzitori şi cum putem vorbi cu ei
02.10.2012, Roma (Catholica) –
Sărbătoarea îngerilor păzitori, care se celebrează în ritul latin la 2 octombrie, aminteşte faptul că Dumnezeu a încredinţat fiecărei fiinţe umane un înger cu misiunea „personalizată” de a o păzi, a o ocroti, a o conduce, adică a fi cel mai bun prieten al său, apărătorul său. Jurnalistul Renzo Allegri, care a scris articole ample pe tema îngerilor, a stat recent de vorbă despre îngeri „cu un teolog care aparţine ultimei şi tinerei generaţii a marilor teologi, un cercetător modern deschis şi apropiat de sensibilitatea şi de problemele timpului nostru.
Se numeşte pr. Zdzislaw Kijas, franciscan conventual polonez, preşedinte al Facultăţii Pontificale Sfântul Bonaventura – Seraphicum, care a acordat agenţiei Zenit un lung interviu despre îngerii păzitori, apărut în traducere pe Ercis.ro.
– Părinte Kijas, existenţa îngerilor este o tradiţie pioasă sau un adevăr de credinţă?
– Aşa cum spune Catehismul Bisericii Catolice, existenţa îngerilor este un adevăr de credinţă. Nu este o dogmă proclamată de Biserică, ci un adevăr care provine din Revelaţia biblică. Paragraful 328 este explicit:
„Existenţa fiinţelor spirituale, netrupeşti, pe care Sfânta Scriptură le numeşte în mod obişnuit îngeri, este un adevăr de credinţă. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca şi caracterul unanim al Tradiţiei”. În afară de aceasta, mărturisirea de credinţă de la Conciliul al IV-lea din Lateran afirmă că Dumnezeu „încă de la începutul timpului, a creat din nimic şi una şi cealaltă ordine de creaturi, cea spirituală şi cea materială, adică pe îngeri şi lumea pământească; şi apoi pe om, aproape părtaş de una şi de cealaltă, compus din suflet şi din trup”.
– În Compendiul Catehismului Bisericii Catolice se citeşte: „Îngerii sunt creaturi pur spirituale, netrupeşti, invizibile şi nemuritoare, fiinţe personale cu inteligenţă şi voinţă. Ei, contemplându-l fără încetare pe Dumnezeu faţă în faţă, îl preamăresc, îl slujesc şi sunt mesagerii săi în împlinirea misiunii de mântuire pentru toţi oamenii”.
– Este o definiţie minunată şi perfectă, care sintetizează toate caracteristicile acestor fiinţe. Sunt „creaturi pur spirituale”, deci mai perfecte decât fiinţele umane, dar mai puţin complete. De fapt, omul rezumă în sine însuşi dimensiunea spirituală şi materială, pe care îngerii nu o au. Omul poartă aşadar în sine însuşi cerul şi pământul. Îngerii, ca şi fiinţele umane, sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi sunt înzestraţi, ca şi omul, cu inteligenţă şi cu libertate. Este vorba despre daruri pe care nu şi le-au dat ei înşişi, ci le-au primit de la Creator. Aceasta înseamnă că nu sunt aproape numai de natura umană, ci şi de cea divină.
Ca fiinţe spirituale, însă, se bucură de o inteligenţă şi libertate mult mai mari decât cea a oamenilor. Natura umană este mai puţin perfectă pentru că este limitată de trup şi de dimensiunea spaţio-temporală. Şi cunoaşterea şi perfecţiunea omului sunt limitate de aceste condiţii. Existenţa pământească a omului este aşadar în evoluţie spre libertatea deplină (prin intermediul ascezei) şi spre o cunoaştere deplină (prin intermediul studiilor, aprofundărilor, etc.). Aceasta înseamnă că, neavând cunoaşterea deplină, omul poate greşi şi se poate corecta, cerând iertare şi reluând drumul corect. Îngerii, în schimb, fiind spirite pure, au o cunoaştere deplină şi perfectă şi, de aceea, nu pot să se scuze că au greşit, pentru că nu pot spune că nu ştiu. Cunoaşterea lor nu este însă nelimitată, ca aceea a lui Dumnezeu, dar este mult mai perfectă decât a noastră. Ea nu este de tip senzorial, adică nu trece, ca pentru noi, prin simţurile fizice care sunt pasibile de eroare şi limitează. Este o cunoaştere în întregime spirituală, care merge mult „mai departe”.
– Ce mai spune Catehismul Bisericii Catolice despre îngeri?
– Spune că sunt „fiinţe personale care îl contemplă fără încetare pe Dumnezeu faţă în faţă… Îl preamăresc, îl slujesc şi sunt mesagerii Săi în împlinirea misiunii de mântuire pentru toţi oamenii”. Sunt mesageri ai lui Dumnezeu. Aşa cum învaţă Biblia, prin îngeri Dumnezeu comunică cu oamenii. De exemplu: arhanghelul Gabriel îi vesteşte Mariei naşterea Fiului lui Dumnezeu; Rafael devine însoţitor de călătorie al lui Tobia şi îl învaţă cum să îl vindece pe tatăl său; Mihail apără numele lui Dumnezeu etc. Dacă îngerii, ca mesageri ai lui Dumnezeu, comunică cu fiinţele umane, la rândul lor fiinţele umane pot să comunice cu îngerii, care devin astfel „purtători de cuvânt” ai oamenilor faţă de Dumnezeu.
– Părinte Kijas, ce tip ce comunicare „concretă” putem avea cu îngerii?
– O comunicare de tip spiritual, prin rugăciune, dialog, liturgie. O persoană nu îi poate constrânge pe îngeri să facă ceea ce doreşte ea, poate doar să îi implore, să îi roage. Şi ceea ce îngerii vor pentru noi nu este numai o dorinţă personală a lor, ci ei realizează voinţa iubitoare a lui Dumnezeu.
Biserica, în numele „poporului lui Dumnezeu”, recurge adesea în liturgie la ajutorul îngerilor pentru a face să ajungă rugăciunile sale la Dumnezeu. La Liturghie, când se ajunge la „Sanctus”, Biserica se uneşte cu corul îngerilor pentru a-l proclama pe Dumnezeu de trei ori sfânt. La liturgia pentru răposaţi, cere îngerilor „să însoţească în paradis” sufletul persoanei care a părăsit acest pământ. Şi aşa în foarte multe alte rugăciuni liturgice.
– În biografiile sfinţilor şi în evlavia populară se aude adesea vorbindu-se despre îngerul păzitor. Care este adevărul teologic despre această temă?
– Existenţa îngerului păzitor este un adevăr de credinţă. Catehismul Bisericii Catolice exprimă acest adevăr cu trei afirmaţii foarte frumoase care se găsesc la paragraful 336: „Din copilărie până în ceasul morţii, viaţa omului este înconjurată de ocrotirea şi de mijlocirea îngerilor”. „Fiecare credincios are alături un înger ca apărător şi păstor care să îl îndrume la viaţă”. „Încă de pe pământ, viaţa creştină participă, în credinţă, la comunitatea preafericită a îngerilor şi a oamenilor, uniţi în Dumnezeu”.
– Care este misiunea specifică a îngerului păzitor?
– Să se îngrijească „în toate şi pentru toate de creatura care i-a fost încredinţată”. Deci va face tot posibilul pentru a ne ţine departe de necazuri şi a ne ajuta la realizarea deplină de noi înşine conform voinţei lui Dumnezeu.
Biserica crede în îngerii păzitori şi îi venerează cu o sărbătoare specială la 2 octombrie. În rugăciunile sale, îi cere Domnului ca ei să îl apere pe om de păcat, de atacul celui rău, ca să se îngrijească de fiecare om, ca să păzească inima sa şi să o facă liberă pentru slujirea lui Dumnezeu. Biserica îi cere lui Dumnezeu ca îngerii păzitori să îndepărteze pericolul războiului, să păstreze pacea în ţări şi în familii, în aşa fel încât toţi să poată trăi în bucurie şi în sănătate.
– Cum comunică îngerul păzitor cu noi?
– Aşa cum am spus, cunoaşterea îngerului nu este nelimitată, dar este mult mai perfectă decât a noastră. Pentru aceasta, îngerul păzitor ne poate atenţiona cu privire la pericolele care ne ameninţă, pe care noi nu le cunoaştem, deoarece nu suntem în măsură să percepem viitorul cu simţurile noastre.
Şi poate face aceasta cu sugestii, inspiraţii, intuiţii, prin evenimente, persoane, situaţii. Pentru a capta semnalele îngerului trebuie să avem atenţie, sensibilitate, inimă curată, ochi interiori vigilenţi. Îngerul păzitor poate influenţa intelectul nostru în mod „nemijlocit”, dar nu şi voinţa noastră.
Acţiunea îngerilor asupra voinţei noastre este „mediată” şi se realizează prin intermediul intelectului nostru. Omul nu îşi pierde niciodată propria libertate. Îngerul nu ne constrânge să acţionăm, ci ne „sugerează” numai să facem anumite lucruri.
– Aşa stând lucrurile, îngerul păzitor ar trebui să fie prietenul nostru cel mai sigur, fidel, pasionat. Aşa este?
– Aş spune că este chiar aşa. Primind de la Dumnezeu misiunea de a ne păzi, se realizează pe deplin pe sine însuşi tocmai exercitând la perfecţiune această misiune. Noi trebuie să îi permitem să facă aceasta. Există o rugăciune antică foarte frumoasă pe care ar trebui să o repetăm de mai multe ori pe zi: „Îngerul lui Dumnezeu, care eşti păzitorul meu, luminează-mă, păzeşte-mă, povăţuieşte-mă şi cârmuieşte-mă pe mine, care îţi sunt încredinţat ţie prin mila lui Dumnezeu. Amin”.
– Este adevărat că îngerul păzitor va face totul pentru a conduce spre Adevăr chiar şi pe cel care nu crede?
– Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor, chiar şi al celor care nu cred. Mai mult, se preocupă mai mult de aceştia decât de aceia care cred, aşa cum ne-a învăţat Isus cu parabola oiţei rătăcite. „Bunul Păstor” (care este Dumnezeu) lasă cele nouăzeci şi nouă de oi în staul şi merge să o caute pe cea care s-a pierdut. Dumnezeu a dat îngeri păzitori tuturor fiinţelor umane, şi fiindcă veni vorba, va cere mai multă angajare de la îngerii păzitori ai celor care nu cred, tocmai pentru că doreşte ca ei să salveze oiţele rătăcite.
– Putem vorbi deschis cu îngerul păzitor sau trebuie să urmăm nişte reguli, nişte rituri?
– Nici un rit, nici o regulă, nici o formulă prestabilită. Îngerul păzitor este mereu lângă noi, mereu atent, doritor să asculte cererile noastre şi gata să facă totul pentru a ne ajuta.
– Pentru a comunica cu persoanele îndepărtate, noi folosim telefonul. Sfinţii recurgeau la îngerul păzitor şi spuneau că era un mijloc sigur. Exagerau ei?
– Îngerul păzitor, ca legătură de iubire, comunică iubirea noastră şi celorlalţi. Putem să îi cerem să îi ocrotească pe cei care ne sunt dragi. El este o „punte invizibilă” în legăturile de prietenie şi are grijă de persoanele pe care i le încredinţăm. De vreme ce este trimis (înger înseamnă trimis) de Dumnezeu ca Iubire pură, nu doreşte niciodată să închidă persoana în iubirea de sine, ci să o deschidă spre ceilalţi şi să o înveţe să îi iubească, în Dumnezeu, ca pe sine însăşi. Am putea spune că şi îngerii au legături între ei, relaţii de iubire fraternă şi toţi sunt angajaţi, împreună, pentru binele nostru, deci şi în a crea între noi legăturile care ne fac mai mult bine.
– Studiat din cărţi, acest adevăr pare fantastic, de vis, prea frumos pentru a fi adevărat. Şi mulţi ajung să îl considere fantezist.
– Este un adevăr extraordinar. Demonstrează că lumea nu este goală, rece, întunecată, obscură, aşa cum ar vrea unele ideologii să ne facă să credem. Dumnezeul nostru nu este solitar şi nici străin, nu stă departe de creatura Sa. Este aproape de noi cu iubirea Sa infinită de Tată şi pune lângă noi şi atâţia prieteni puternici. Autentice „gărzi de corp” împotriva duşmanilor noştri spirituali.
Sursa: Ercis.ro
Despre Dumnezeu se spune că niciodată nu poate fi luat prin surprindere. El știe tot. Însă se pare că are o „slăbiciune”: să surprindă omul. Și nu ratează nicio ocazie pentru a-și dovedi măiestria. Oricine își privește trecutul găsește cel puțin un moment când Domnul, prin cele întâmplate, l-a surprins. Poate că nu am înțeles atunci de ce s-au întâmplat lucrurile așa, poate că ne-am revoltat și ni se părea că noi aveam un plan care promitea mai mult. Abia după mult timp am înțeles binele pe care Domnul l-a pregătit pentru noi.
Blog de albina 