Din cartea Pr Bernard Ducruet, „Pacea inimii”

Urmeaza un strop de întelepciune benedictina, din învataturile unui abate pentru fratii sai. Dom Bernard Ducruet s-a prapadit de covid la începutul acestui an.

Père Bernard Ducruet - Vies consacrées

„În mâinile Tale, Doamne…”

„Aş dori să arăt mai în amănunt, în cele ce urmează, în ce constă încredinţarea în mâinile Domnului atunci când ai de trecut printr-o încercare. Trei verbe pot rezuma o atitudine care este  de fapt activă:  a întâmpina încercarea, a consimţi la faptul că treci prin ea, a o transforma în ofrandă.

A privi realitatea în faţă

Primul lucru pe care îl avem de făcut este să întâmpinăm în mod realist încercarea propusă nouă: să o privim în lumină, dar de la o anumită distanţă, având grija să nu dramatizam nici să ascundem ceva; evitând de asemenea să minimizăm lucrurile. Avem nevoie de luciditate pentru ca reacţiile afective să nu fie unica noastră atitudine.

Îmi trebuie multă putere de la Dumnezeu ca să privesc în faţă încercarea pe care o am de trăit, ori ispita care s-a instalat în inima mea, ori conţinutul exact al ascultării ce mi se cere şi care mi se pare în primul moment imposibil de îndeplinit.

Pentru a o face, încercarea trebuie limpezită, prin eliminarea a  tot ce îi adaugă imaginaţia. Însă lumina pe care o am de adus, efortul de luciditate, trebuie să se îndrepte mai întâi către propria mea subiectivitate, să aibe ca obiect atitudinea mea subiectivă.

Voi înfrunta, privindu-le lucid, revolta care mi s-a cuibărit în inimă, frica de care sunt cuprins, durerea care mă împiedică să gândesc, ori care îmi paralizează reacţiile. Pe scurt, voi lua în consideraţie tot ce-mi însoţeşte încercarea la nivelul sensibilităţii, al emotivităţii, al imaginaţiei. Iată ce înseamnă să primeşti încercarea în chip realist.

Pentru aceasta întâmpinare „în lumină”, e bine să îmi examinez starea stând de vorbă cu un frate sau cu un părinte duhovnicesc. Acesta mă va ajuta să apreciez exact efortul cerut,  îmi va arăta cum să înlătur orice adaos provenit din imaginaţie ; mă poate ajuta de asemenea să cern lucrurile, să văd tot ce vine, în încercarea prin care trec, de la vanitatea rănită, de la orgoliul umilit, de la afectivitatea rănită… Căci toate aceste adaosuri constituie o suferinţă rea ; însă o suferinţă care poate fi alinată atunci când ajung, cu ajutorul lui Dumnezeu, la potolirea patimilor mele, la împăcare.

A consimţi

Un al doilea act al atitudinii de lăsare pe mâna Domnului, după ce ne-am liniştit, ne spune sfântul Benedict, este să luam în braţe răbdarea, trecând prin încercare cu blândeţea celui care consimte.

E vorba să consimţi: fără să fugi, fără să te blindezi, fără să te revolţi. Să spui „da” în situaţia absurdă pe care nu o înţelegi, să spui  „da” singurătăţii inimii, să consimţi la durerea pe care ti-o aduce acel echivalent, mare ori mic, al morţii pe care o ai de trăit.

Consimţind, trăieşti tot ce este dureros, simţi cu simţurile, cu imaginaţia ta, nu refulezi, de frică, nimic…

„Îmbrăţisezi” împrejurările dificile, nedreptăţile care rănesc.

Accepţi să fii încercat atâta vreme cât Dumnezeu o va dori. Îl aştepţi pe Dumnezeu, aştepţi ceasul Lui, ne învaţă tot sfântul Benedict.  Le duci pe toate, le suporţi pe toate de dragul Domnului, în Numele Lui.

Or, în simplul fapt de a consimţi, descoperi bucuria victoriei, căci găseşti o putere care te duce cu gândul la cea care o susţinea pe Maica Domnului lângă Cruce; o forţă care este de pe acum participare la viaţa cea nouă, care ne va lua cu totul în stăpânire la Înviere.

„Ceea ce ne cere Domnul, când ne credem striviţi de o încercare, este să nădăjduim în El… Să speri chiar şi când eşti la pământ, incapabil să te ridici, să speri mânat de o putere vitală, indestructibilă. În prezenţa încercării, nu recunoaştem crucea într-o  suferinţă care apare doar ca o monstruoasă contradicţie; şi de-abia mai târziu ajungem să înţelegem că doar prin acea suferinţă, prin acea ispită, am devenit ceea ce suntem.” (Madeleine Delbrêl)

A-ţi prezenta ofranda

În sfârşit, putem distinge un al treilea timp al atitudinii prin care ne lăsăm în voia lui Dumnezeu; de fapt însă, în concretul vieţii, cei trei timpi formează un elan unic al sufletului. Acesta este ofranda, dăruirea.

Ofranda, strigătul către Dumnezeu, pe care Îl chemăm din adâncurile durerii noastre, din impasul în care ne aflăm, deschiderea către cele suprafireşti, toate acestea au puterea de a-l face pe omul rănit, încovoiat şi închis în sine, să-şi schimbe atitudinea, să renunţe la identificarea cu vanitatea lui lovită, cu orgoliul lui strivit, cu sensibilitatea lui lipsită de ceva esenţial. Actul de ofrandă duce la atitudinea oblativă, la spiritul de sacrificiu, prin care accepţi să nu înţelegi,  reuşind prin aceasta să te eliberezi de obsesia absurdului,  să scapi din închisoarea pe care o reprezintă singuratatea ta de om lovit.

………

Atunci începe să apară, apoi să crească, în toiul încercării, o nouă dimensiune a vieţii sufleteşti, plină de pace şi bucurie. O viaţă nouă, surprinzătoare, plină de dragoste, de smerenie. O bucurie care, în toiul încercării, nu se şterge. O viaţă care trece prin Inima străpunsă a lui Isus,  ducând la Înviere, o viaţă nouă, pătrunsă de prezenţa inefabilă a puterii Duhului Sfânt.

Pacea întru Dumnezeu nu cunoaşte limite. Pacea omenească după care alergam cândva, am descoperit-o limitată de tot soiul de reguli, de locul rezervat fiecarui obiect şi fiecărei persoane, şi toate acestea constrâng, oricât fi restricţiile de acceptate.

Pacea lui Dumnezeu, în schimb, trece într-atât dincolo de limitele cunoscute,  că uneori ne cam sperie. Ne vine atât de greu să ne desprindem de limitele noastre…

Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. (Filipeni 4, 7)

Livres Religion Saint Benoit pas cher - Prix bas neuf et occasion | Rakuten

Adaug o faimoasa rugaciune zisa ” a seninatatii”:

Doamne, daruieste-mi seninatatea care te face sa accepti lucrurile pe care nu le poti schimba, curajul de a schimba (în bine) cele pe care le poti schimba, si întelepciunea de a întelege ceea ce le deosebeste.

God, grant me the serenity to accept the things I cannot change,
courage to change the things I can,
and wisdom to know the difference.

https://en.wikipedia.org/wiki/Serenity_Prayer

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.