Ce-o fi fost în capul meu când…?

O greseala de tinerete, amintita când si când peste decenii

Ce-o fi fost în capul lui Cici, când a lasat editura sa publice traducerea lor, a amândorura, doar sub numele ei…?

Coca s-a necajit, numele ei pe coperta interioara a cartuliei, a oricarei publicatii de fapt, i se parea pe atunci ceva foarte util într-o cariera ce abia începea, iar omiterea lui, de neiertat. Mai mult chiar: tradarea unei prietenii ce abia se înfiripa.

Ce fusese în capul pseudo inocentei Cici, cea prea frumusica pentru a fi si isteata? N-ar fi putut explica nici ea, pentru ca habar n-avusese ce mare greseala facuse.

De fapt, câteva greseli. Una, ca nu avusese destula încredere în ea însasi, si ceruse ajutor de la cumnata poeta, pentru stilizare. Sau poate va vazuse în acea traducere doar o sursa suplimentara de venit, de împartit în familie? Alta, ca sarise ca o dementa pe “norocul” de a sta cinci minute în biroul directorului unei noi edituri, cu pretentii academice, pentru a semna un contract bazat pe existenta unui dreptunghi de hârtie, nu lesne dobândit, pe care scria “certificat de traducator”. Dupa care lucrurile se desfasurasera, administrativ vorbind, “normal”: dactilo, predare, corectare de spalturi, aparitie. Aparitia a ce? O traducere, nimanui trebuncioasa, a unui titlu pentru care nu erau de platit drepturi de autor, acesta, un critic literar francez, fiind între timp demult uitat: glorie apusa, sau poate nici macar glorie, reputatie. Tot administrativ, urmase încasarea sumei datorate, pe care o Cici o facuse de îndata pe dindoua, oferindu-i cumnatei partea ei, zâmbitoare, aparent inocenta.

Coca a luat banii, s-a facut ca se bucura de carte, nu era de fapt deloc împacata, dar n-a zis nimic. Iar dupa o vreme, în care supararea i-a fiert deajuns în inima, i-a declarat ritos cumnatei ca nu mai vrea sa aibe de-a face cu ea, ca “i-a facut înconjurul si a vazut destul din ea si-i ajunge”.

Între Coca si Cici era cineva: fratele primei, sotul celei de-a doua.

Iar el, iubindu-le pe amândoua, nu a încercat decât peste ani sa lamureasca povestea racelii.

Cici, între timp, uitase cu totul de carte, si avea, ca tot omul, probleme de tot felul. Iar traduceri nu a mai capatat decât peste ani. Toate facute pentru un banut în plus.

Cine era acel “cineva”?

Pentru sora lui, un frate pentru întotdeauna mai mic. Un frate iubit, ale carui aventuri feminine le urmarise, alaturi de sotul ei, cu amuzament si tandrete. Pentru sotia lui, cel putin în acei ani de la început, totul. Asta înainte sa vina copiii…

Miercurea Cenusii 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.