Meditatie pentru 16 februarie 2022

Meditația zilei

Evanghelia zilei Marcu 8,22-26.

„Frații mei iubiți, să știți: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire și lent la mânie, pentru că mânia omului nu împlinește dreptatea lui Dumnezeu! De aceea, lăsați la o parte orice murdărie și toată răutatea, primiți cu blândețe cuvântul care a fost sădit în voi și care poate mântui sufletele voastre! Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați[…]”. (Iac 1,19-23)

A fi dus de mână. Betsaida, orașul biblic despre care se spune că ar fi locul în care Isus a săvârșit unele dintre cele mai faimoase minuni, scoate la înaintare istoria unui orb, așadar o persoană nevăzătoare care cu siguranță de-a lungul vieții ei a fost ajutată pentru a se orienta în spațiu. Acest orb a fost dus de mână de atâtea persoane, încât putem spune că s-a obișnuit cu ajutorul din partea celorlalți și cu siguranță împrejurările au contribuit enorm la dezvoltarea încrederii în persoanele de lângă acesta. Aruncând un ochi asupra episoadelor în care Isus a săvârșit minuni, putem observa faptul că o mare parte dintre cei vindecați au cerut cu insistență (sau nu) ca milostivirea lui Dumnezeu să se coboare asupra lor. În cazul de față nu știm cu adevărat care au fost intențiile celor care l-au adus pe orb la Isus: ar fi vrut să-l vadă vindecat pe acest orb la care țineau mult sau doar au vrut să vadă și ei o minune încercându-l pe Isus?

A vedea clar. Care a fost reacția acestei persoane nevăzătoare atunci când Isus l-a dus în afara satului? A fost „prompt la ascultare” deși poate nu știa prea multe cu privire la acest Mesia despre care lumea vorbea, „încet la vorbire” pentru că poate dialogul cu Isus pe durata acestui drum s-a redus la zero, „lent la mânie” deși poate-și dorea o minune rapidă… a primit cu blândețe Cuvântul. Fără harul lui Dumnezeu, adesea și noi îi vedem pe ceilalți ca pe niște copaci. Nu îi ascultăm, pentru că sunt copaci. Nu îi încurajăm să meargă înainte, pentru că sunt copaci; iar dacă ne scapă vreo încurajare – îi vedem umblând, dar nu atât de clar. Nu știm cât de mare era credința acestui orb, însă vedem că Isus vrea să-l vindece. Oare de câte ori nu a încercat Dumnezeu să vindece în noi bolile sufletului și ale trupului?… Iar noi, în mod voluntar sau nu, ne-am opus…

Cu ce fel de privire îi văd pe cei marginalizați, săraci, bolnavi?

Rugăciune

Doamne, învață-mă compasiunea față de cei care suferă,

față de cei săraci, cei orbi, cei șchiopi și leproși;

arată-mi cum ți-ai dezvăluit cele mai adânci emoții,

ca atunci când ai plâns,

sau când ai fost trist sau îndurerat

până într-acolo încât ai asudat sânge,

având nevoie de un înger să te mângâie.

Mai presus de toate, vreau să învăț

cum ai îndurat extrema durere a crucii,

ca și părăsirea din partea Tatălui.

                                       – Pedro Arrupe SJ