Rugaciune la vreme de razboi

O pagina din jurnalul intim al lui Etty Hillesum (1914-1943), evreica olandeza care avea sa fie ucisa la Auschwitz.

Rugăciune de duminică dimineaţa

Rugăciune de duminică dimineaţa. Ce vremi cumplite trăim, Doamne. În noaptea asta, pentru prima oară, am stat trează în întuneric, cu ochii arzându-mi, iar şiruri peste şiruri de imagini de suferinţă omenească mi se perindau neîncetat în gând.

Am să-ţi făgăduiesc ceva, Doamne, un fleac de fapt : mă voi feri să atârn de ziua de azi, ca tot atâtea poveri grele, angoasele pe care mi le stârneşte gândul la ce va urma. Dar am nevoie să fac eforturi pentru asta. Deocamdată, fiecărei zile îi ajunge răul ei.

Am să te ajut, Doamne, să nu te stingi în mine, dar nu te pot asigura dinainte de nimic. Un lucru îl văd tot mai limpede: nu Tu ne poţi ajuta, ci noi Te putem ajuta; iar făcând-o, ne ajutăm pe noi înşine. Este tot ceea ce se poate salva în vremile acestea, şi singurul lucru care are importanţă: puţin din Tine în noi, Doamne al meu. Poate vom reuşi să te scoatem la lumină în sufletele devastate ale celorlalţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.