Boala, un mesaj

Câteva rânduri inspirate de o carte despre boala, vindecare, Duh…

Boala nu este o fatalitate şi  nu este o pedeapsă: este o învătătură.

Departe de a-ti fi un dusman, este pur şi  simplu un mesaj. Cuvânt sacru al unui Părinte care te cunoaste şi  te iubeste mai mult decât o faci tu însuti.

Închipuieste-ti că Domnul stă de vorbă cu tine astăzi. Cu nespusa-I duiosie, cu toată dragostea Lui de Tată, îti spune asa:

Copilul meu, încetează lupta cu tine însuti. Lasă jos armele pe care ti le-ai adunat zi de zi, cu răbdare, dar nebuneste. Acceptă să te iubesti şi  fii conştient că eşti fiinţa unică, minunată, care eşti: fiecare fiinţă omenească are pentru Mine un preţ infinit.

 Renuntă să te mai chinui singur. Chinurile vin din ce-ti imaginezi.

Fiindca imaginatia te poate convinge să crezi  în lucruri care nu există; te face să crezi că esti părăsit, când de fapt nu esti;  sporeste suferinţa pe care o simţi în suflet, în minte şi  trup, şi îţi ţine discursuri care-ţi hrănesc disperările.

Când vei întelege că imaginatia te împiedică să  vezi realitatea, când vei fi simtit, în adâncul tău, că Adevărul nu a încetat nici o clipă să te însotească, atunci, cu zâmbet şi  pace, vei putea, în sfârşit,  să te iubesti.

Nu astept altceva de la tine decât hotărârea de a te deschide înaintea mea.

Te-am zidit ca să mă iubesti, ai putină milă de tine, şi -ti vei trăi viaţa căreia i-ai fost sortit…

Da, din adâncul suferinţei tale, iubeste-i pe ceilalti, iubindu-te şi  pe tine însuti, acceptându-te asa cum esti, şi  vei străbate taina bolii tale.

Trăite greşit – adică: în revoltă şi  ignorantă – boala şi  suferinţele ei duc la o sfâsiere lăuntrică, nasc lacrimi şi  singurătate. Însă nu boala este cea care te face bucati, ci felul în care o privesti.

Gândeste-te că-ti poti preface suferinţa în drum de lumină, acesta e întelesul adânc al experientei pe care o faci. Fă din boala ta o experientă de viaţă prin care vine către sufletul tău mai mult decât o vindecare : o mântuire.

Crede-mă, ia-o pe calea care duce către împăcare.

Întelege că rănile tale cele mai adânci îti vin din nestiintă, o nestiintă care te desparte de cunoasterea lui Dumnezeu. O nestiintă care îti face şi  mai grea singurătatea, îndepărtarea de El, de oameni, de tine însuti.

Gândeste-te la acest lucru: corpul tău a obosit să tot primească mesajele de frică ori neliniste pe care i le trimiti neîncetat. Mesajele acestea nu sunt inocente, şi  poartă un rod otrăvit…

Când vorbesc despre dragostea pe care fiecare trebuie să şi -o poarte, nu mă gândesc la un soi de idolatrie a persoanei proprii. Dimpotrivă! Este vorba numai de a aprecia darul vieţii aflat în fiecare, dar care poate fi pus în slujba tuturor, inclusiv a noastră. Iubeste-ti viaţa, şi  transmite această dragoste celorlalti.

A-ti reuşi  existenta nu înseamnă să ti-o pierzi în impasurile unui cotidian în care plutesc atâtea miraje, ci să o clădesti, să-i dai un sens. Poate că nu suferi decât din pricină că nu stii acest lucru.

Corpul tău a răspuns chemării unei minti pline de neliniste: boala, depresiunea – şi  cine stie ce încă în plus – sunt răspunsuri care arată cât de mult îti lipseste dragostea.

Nu e oare una din primele porunci: « Îti vei iubi fratele ca pe tine însuti »… ?

În Epistola către Efeseni (5,29), sfântul Pavel precizează: « Nimeni nu şi -a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă,  fiecare şi -l hrăneste, şi  are grijă de el ». Asa este bine să fie; de am putea aduce trupului nostru singura hrană de care are nevoie: dragostea!

Putină autosugestie:

Eu (îti spui numele…) accept faptul că boala îmi aduce un mesaj.

Eu… accept ca un val de iubire să se îndrepte spre celulele mele bolnave, spre inima mea bolnavă, spre nervii mei puşi  la încercare.

Eu…. mă las pătruns de dragostea care mă înconjoară, cea care e în afara mea dar mai ales în mine.

Eu… accept să renasc în dragoste, să cred că ea există, înăuntrul meu.

Eu… stiu că, dincolo de suferinţele mele, se află Viaţa.

Eu… accept să privesc în fată Iubirea: nu am de ce să las ochii în jos, fac parte din ea.

Eu… îmi  tin inima în Lumină, şi  mă las vindecat de Iubire.

Dupa Thierry Gamelin, Chemin de guérison, carte epuizata.

 

 

 

Pentru un prieten bolnav

O meditatie propusa de Thierry Gamelin, Chemin de guérison

 

Esti ca un vas, un vas gol care asteaptă să-l atingă unda vieţii…

Închide ochii; accepta ceea ce simti. Suferinţelor din tine, vorbeste-le blând; şi  bucură-te de gândul că, încet-încet, te va cuprinde pacea. Coboară peste tine ca roua, şi  vine să-ti scalde în trupul tău orice zgârietură şi  orice rană.

Fă-i loc în tine. Ascultă-i melodia…

Nu ai nimic de făcut, nici un efort. Lasă-te, pur şi  simplu, în voia păcii care intră în tine. Recunoaste că nu-ti apartine: îti este dăruită. Trece prin tine. Singurul lucru pe care îl ai de făcut este să zici: accept ca pacea să intre înăuntrul meu, o las să se răspândească asa cum se răspândeste, într-o cameră, un parfum bun.

Repetă jocul acesta, şi  priveste cum pacea îti străbate încet-încet toată fiinţa. Îti umple fiecare coltisor, fiecare celulă. Şi  acum, lasă-te cuprins de bucurie. Închipuieste-ti că esti ca un vas… Corpul tău e un vas de lut. Primesti orice. Esti deschis, gata să primesti o iubire nesfârşi tă, şi  nu opui nici cea mai mică rezistentă.

Esti ca o amforă, astepti, cu încredere, ca unda luminoasă a iubirii să vină să te umple. Nu cere nimic: acceptă valul acesta de lumină. Intră într-o relatie de încredere deplină cu el. Priveste spre lumina ce vine să atingă vasul de lut care esti tu: şi  vasul se umple de lumină. Încet, se lasă umplut de raze. Priveste cum bucuria îti urcă în suflet, cum te pătrunde, şi  rămâne în tine. Valul care te cuprinde e ca o undă de bucurie, o undă gingas înmiresmată.

Primeste bucuria care se revarsă în tine, fii tot mai constient de prezenta ei. Nu e ca o plăcere trecătoare. Nu are nimic material. Nu-ti este exterioară. Bucuria, esti tu; bucuria, este ceva care există în tine. Esti un canal. Un canal prin care trec pacea şi  bucuria.

Priveste-te cu drag ca fiind  acest canal al  luminii. Priveste undele care trec prin tine: este viaţa nouă care-ti este dată. Esti în lumină.

Cu blândete, priveste cum se îndepărtează de tine vechiul univers pe care ti-l clădiseşi.  Priveste înapoi şi  întelege cât de mult te chinuia. Trăind în smerenie, este ca şi  cum te-ai naste iar : fiu al Pământului, esti, mai ales, fiu al lui Dumnezeu. Primeste Lumina, şi  ea te va umple de strălucire, şi  vei primi pace şi  bucurie.

Fericit esti, tu cel ce privesti la tine însuti cu milă, respect, şi  smerenie, căci vei deveni un canal al iubirii.

IMG_5736.JPG

Repetă cu încredere:

Eu (nume)…. îmi dau seama de adevăratele mele neputinte, şi  mă las în seama Vieţii.

Eu… accept să dau un sens bolii mele, încredintând-o Ziditorului tuturor lucrurilor.

Numai Dumnezeu dă sens unei situatii în care eu nu găsesc nici un sens.

Primind boala fără a mă  împotrivi, îi recunosc puterea creatoare.

Pe mine…. boala mă face să accept să fiu ajutat.

Eu…. accept ca Spiritul să vină să mă lumineze şi  să mă vindece.

Eu…. am încredere în vindecarea care-mi este destinată.

A te vindeca, înseamnă a renaste, a intra într-o viaţă nouă.

Eu… las un duh de pace, dragoste şi  bucurie să se răspândească în toate părtile corpului meu bolnav.

Am încredere. Am încredere. Am încredere.