Cum era în Baragan

http://filhttp://filmandmemorii.blogspot.fr/2014/12/interviu-artotecaro-povestiri-din.html

 Din blogul lui Valeriu Antonovici

download (1)
E drept că şi astăzi vorbim tot despre un capitol al unei istorii de aproape 50 de ani încă în documentare, dar ceea ce reuşeşte filmul „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”  este tocmai contribuția la prezentarea informațiilor într-o manieră accesibilă publicului larg, inclusiv prin realizarea unui site dedicat acestei file: http://www.memorialuldeportarii.ro/?page_id=129
Lucian Boia declara despre istorisirea acestei drame, în documentarul realizat de cei doi tineri cercetători :
Marele merit al filmului constă în simplitate şi autentiticate.Autorii îi lasă pe protagonişti să povestească natural viața de atunci, lucruri teribile, aproape de necrezut” 
Baragan_Vaiuga
Valeriu Antonovici: Este greu să fixezi ceva în memoria fiecărui român. Memoria este diferită de istorie. În memoria fiecărei naţiuni nu rămâne doar ceea ce i se impune la un moment dat, nu doar ceea ce se învață la şcoală sau se vede la televizor. Memoria fiecăruia dintre noi reflectă, mai mult sau mai puţin, experienţele individuale cu un subiect sau altul. Ce am încercat noi să facem cu acest film este simplu: am identificat un gol memorialistic, ştiinţific şi am încercat să-l umplem cu câteva poveşti de viaţă.
Românii trebuie să ştie că a existat fenomenul deportărilor în România comunistă şi că foarte mulţi oameni au avut de suferit în urma unei decizii politice. În film există mai multe poveşti care pleacă de la un singur proiect diabolic – deportarea. În film veţi vedea foşti copii care-şi aduc aminte de ziua dinaintea deportării, de drumul spre Câmpia Bărăganului, de suferinţa de acolo sau micile bucurii ale vieţii de familie.
Fiecare spectator va alege ce poveste îi este mai aproape de suflet, ce va alege să ducă cu el şi să transforme în “memorie”. Timpul ne va arăta dacă efortul nostru a fost sau nu în zadar.
Memoria are nevoie de timp, iar timpul are nevoie de repere memorialistice – noi am propus o perspectivă pe care nu o vor putea propune istoricii peste 50 de ani dintr-un motiv foarte simplu: nu vor mai exista supraviețuitori/martori ai acestui fenomen.

memorialul4-1024x490

Claudia Zidaru: Cu ce se diferențiază deportările în Bărăgan de alte deportări din România contemporană, de pildă cea din ianuarie 1945 a etnicilor germani în Uniunea Sovietică?
Claudia Florentina Dobre: În România comunistă deportările au început cu etnicii germani duşi cu forţa în URSS, cei mai mulţi în Gulag. Lor le-au urmat diverşi proprietari, de uzine, de ateliere, de fabrici. Acestora li s-au confiscat bunurile şi au fost forţaţi să plece în anumite localităţi unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu.
download
Ţăranii revoltaţi împotriva colectivizării au fost şi ei mutaţi din satele lor în alte sate deja colectivizate şi atrase de proiectul comunist.
Filmul nostru prezintă poate aspectul cel mai tragic al fenomenului deportării: cel petrecut în jurul sărbătorii de Rusalii a anului 1951. De fapt acest episod al deportării s-a desfăşurat timp de mai multe nopţi şi zile între 17 şi 23 iunie.
Particularitatea sa o reprezintă numărul mare de persoane persecutate şi destinaţia impusă deportaţilor:  Bărăganul, o câmpie aridă, celebră doar pentru ciulinii ei şi arşiţa din timpul verii. Şi nu doar regiunea a fost o pedeapsă ci destinul care li se pregătea acestor oameni: aruncaţi în câmp li s-a impus să trăiască acolo.
La început nu aveau unde se adăposti, nu aveau apă, nu aveau nimic. Acolo, în perimetrele stabilite de autorităţi, au fost obligaţi să construiască de la zero satele în care urmau să trăiască, să muncească şi să fie atent supravegheaţi. Deportaţii au devenit astfel noi colonizatori ai unei lumi vechi, nişte Robinson-i Crusoe ai Bărăganului. Şi nu exagerez decât puţin. Au trebuit practic să construiască totul din nimic. O întreagă lume…

63-de-ani-deportati-baragan-5

Imagini din Bărăgan
rubla-2
Dezbatere la Parlament
Claudia Zidaru: Din ce perspectivă ați abordat un subiect pe cât de complex din punct de vedere istoric, pe atât de sensibil şi delicat din punct de vedere uman?
Valeriu Antonovici: Exact aşa cum spuneţi Dvs: SENSIBIL ŞI UMAN! Să ştiţi că martorii intervievaţi de noi au fost foarte receptivi la invitaţia noastră de a filma un interviu cu domniile lor. Filmările au fost libere, relaxate, oamenii au vrut să povestească. Au povestit cu plăcere, nostalgie și durere în suflet, iar noi am ascultat cu emoţie.