Familia Bodnariu a castigat, pana la urma, batalia cu statul norvegian si si-a recuperat copiii rapiti.
De George Mioc, pe Ziare.com
„Rapiti, acesta este cuvantul. Eu nu mi-am ascuns niciodata credinta, dimpotriva. Sunt, deci, subiectiv si nu ma feresc sa spun ca ma bucur enorm de aceasta victorie. Dar acum nu vreau sa scriu despre aspectul religios al acestei istorii.
Victoria familiei Bodnariu este victoria unor oameni care s-au luptat pentru libertate. Au crezut in dreptul lor de a-si creste copiii asa cum doresc, au fost convinsi ca familia stie sa educe mai bine decat statul si s-au batut cu un sistem bazat pe barfe si delatiuni.
O paranteza: am observat cu tristete ca multi dintre cei care au sustinut ca statul norvegian a procedat corect refuza, si acum, sa vada unde au gresit. Isi mentin tezele false despre presupusa brutalitate a sotilor Bodnariu, invocand ancheta politiei. Nu este o ancheta noua!
Este vechea ancheta, demarata la sfarsitul anului trecut, care nu a dus nicaieri. Ma intristeaza ca oameni care sutin ca sunt liberi si toleranti preiau cu atata usurinta lozinci incorecte, mostenite de la regimul ceausist – „e ceva ciudat cu sectantii, precis isi bat copiii” – si fac apologia unui stat la limita absolutismului. Orwellian.
Sistemul norvegian care incurajeaza copiii sa isi toarne parintii este o monstruozitate cum nu am intalnit nici in vremurile staliniste. Psihologul Mircea Toplean a explicat clar „efectele devastatoare” asupra copiilor denuntatori.
„Acestia vor trai cu un coplesitor sentiment de vinovatie. Vinovatia ca si-au tradat fatal parintii genereaza cu usurinta un nucleu nevrotic, poate chiar psihotic”, a scris Toplean.
Nu este o opinie singulara, criticile la adresa Barnevernet au crescut exponential in ultimele luni.
„Este vorba mai degraba de interventii ale Politiei, mai degraba ca si cum ar trebui sa aflam ce este in neregula cu parintii”, a explicat psihologul Einar Salvesen, unul din cei 170 de semnatari ai unei scrisori care avertiza ca Barnevernet este o „organizatie disfunctionala care face erori grave de judecata, cu consecinte profunde”.
Abuzurile acestea se petrec de multi ani in Norvegia, care are o anumita traditie in a demola vietile copiilor. Drama celor 9-12.000 de copii nascuti in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial din relatiile unor norvegience cu militarii germani este cunoscuta, nu mai insist asupra acestei rani inca deschise.
Numarul copiilor luati de Barnevernet de langa familiile lor a crescut substantial in ultimii ani si sunt statistici care arata ca strainii sunt vizati cu precadere. Unii au cedat, altii si-au luat copiii inapoi fara sa mai ceara aprobarea statului norvegian si s-au refugiat in tara natala.
In cazul Bodnariu, eu cred ca secretul victoriei este solidaritatea extraordinara de care au dat dovada zeci de mii de oameni, care au iesit in strada si au protestat pe toate caile.
Nu numai comunitatea religioasa din care fac parte sotii Bodnariu a sprijinit acest formidabil demers, ci toti cei care cred in libertate si nu vor ca statul sa ajunga sa ne dicteze ce trebuie sa facem in propria noastra casa.
Repet, a fost o confruntare intre libertate si un stat cu tendinte absolutiste.
Succesul familiei Bodnariu in confruntarea cu Barnevernet poate fi o lectie din care romanii au ce sa invete. Cu un pic de organizare si cu multa determinare, poti stopa abuzurile autoritatilor.
In noiembrie, cand zeci de mii de oameni au iesit in strada dupa drama de la Colectiv, si in decembrie, cand ciobanii au luat cu asalt Parlamentul, am vazut cat de mult se tem politicienii romani.
Strada este o solutie la limita, dar folosirea acestui instrument este legitima atunci cand mecanismele democratice si justitia nu functioneaza. In Norvegia asta s-a intamplat: statul si-a intemeiat masurile opresive impotriva familiei Bodnariu pe declaratiile secrete ale unor minori – fapt inacceptabil in orice alta tara.
In Romania am avut deja parte de un exercitiu complet nedemocratic, alegerile locale, chiar daca se pare ca multi au uitat deja. Acum, oligopolul transpartinic al vechilor politicieni, corupti si imbatraniti in rele, si-a aranjat si o legislatie a alegerilor parlamentare care sa-i asigure supravietuirea si dupa alegerile parlamentare.
Daca mecanismul alegerilor din toamna se va dovedi a fi viciat, ma tem ca romanii vor fi nevoiti sa invete cum a invins familia Bodnariu absurdul stat norvegian, daca vor dori sa isi recapete libertatea de a decide soarta tarii lor.”
Adaug, la rândul meu, cât m-a uimpresionat dovezile de solidaritate daca vreti, „transconfesionala”, a românilor din tara si din strainatate. Ceva rar.
Blog de albina 