Notre coeur est dans la joie, malgré tout !

BLOGUL UNEI BUNICI

SURREXIT DOMINUS VERE, ALLELUIA! - YouTube

Il est ressuscité ! – L'abbé de Somme

Voici une sage maxime : « Au jour du bonheur on oublie tous nos maux » (Si 11,25). Aujourd’hui est oubliée la première sentence portée contre nous – mieux, non pas oubliée, mais annulée ! Ce jour a entièrement effacé tout souvenir de notre condamnation. Autrefois l’enfantement se passait dans la douleur ; maintenant notre naissance est sans souffrance. Autrefois nous n’étions que chair, nous naissions de la chair ; aujourd’hui ce qui naît est esprit né de l’Esprit. Hier, nous naissions simples enfants des hommes ; aujourd’hui, nous naissons enfants de Dieu. Hier, nous étions rejetés du ciel sur la terre ; aujourd’hui celui qui règne dans les cieux fait de nous des citoyens du ciel. Hier, la mort régnait à cause du péché ; aujourd’hui, grâce à la Vie, c’est la justice qui reprend le pouvoir.
Un seul homme nous a ouvert jadis les portes de la mort ; aujourd’hui, un seul homme nous ramène à la vie…

Vezi articolul original 222 de cuvinte mai mult

Le-am pus Ludmilei Ulițkaia, lui Evgheni Vodolazkin și lui Ion Vianu aceeași întrebare: care e limita până la care îți permiți, într-un regim politic ostil, să îți fie frică. Lumea nu are nevoie de eroi, dar nici de ticăloși

Kairos

Răspunsurile li se întâlnesc: până acolo unde devii ticălos. Nu trebuie să fii erou, spune Vodolazkin, trebuie doar să nu treci în lichea. Toți trei mi-au spus câte o istorie personal despre frica înfrântă, înainte de a deveni complice sau instrument al răului. Iată-le poveștile:

Ludmila Ulițkaia: „Limita s-a declanșat însă atunci cînd prietena mea, Natalia Gorbanevskaia, în 1968, momentul în care trupele sovietice au intrat în Praga, a mers în Piața Roșie. În toată țara au fost doar șapte persoane capabile să-și exprime dezacordul. Nu am fost atunci alături de prietena mea, eu nu am fost în piață, nici nu am știut că ea va merge, deși vedeam cum zboară avioanele. Limita mea de suportabilitate și de frică nu era acolo unde era a Natașei. I-am fost întotdeauna recunoscătoare Natașei. Limita mea a fost atunci cînd m-au chemat la Institut și mi-au zis să votez împotriva celor care…

Vezi articolul original 564 de cuvinte mai mult