Povestea necredintei noastre nu e de azi. Nu face parte numai din experienta doliului, care e, în primul rand, o radicala sfasiere ce pare, cel putin la început, nevindecabila. Cel ce jeleste are o constiinta acuta asupra faptului ca nu e în stare sa-si duca mai departe viata prin propriile puteri. Dar întelege, cumva, ca îl poarta o putere aflata dincolo de fiinta sa.
O fraza a lui C.G. Jung citita în lucrarea unei studente a devenit un reper important pentru Lytta Basset : „Singura experienta care îi poate oferi omului o baza indestructibila, este faptul de a fi singur, pentru a descoperi ceea ce îl sustine atunci cand nu mai e în stare sa se sustina singur” (citat din Psihologie si alchimie).
„Exista totdeauna o cale, afirma psihanalistul si preotul Maurice Bellet. Mi se pare ca acolo se afla esenta a ceea ce îl face pe om „cineva care crede”. Daca crezi ca un drum exista, sa nu fie oare tocmai pentru ca exista, chiar si îngropata în cenusa, o dorinta?
Trebuie sa fi trait pana la capat alunecarea în neant pentru a întelege ca Cineva ne asteapta acolo. De aceea nu pot crede ca sunt eu însami la originea sensului pe care-l dau vietii mele: cand ai fost lipsit, mai mult sau mai putin timp, de cel mai mic sentiment ca poti avea vreo putere asupra ta însuti, afli o data pentru întotdeauna ca este „sustinut”, „purtat” de ceva fin afara – desigur, acea Viata care e de fapt insesizabila.”
https://www.amazon.fr/Lytta-Basset/e/B004ML5MTW/ref=sr_tc_2_0?qid=1539769775&sr=8-2-ent
Blog de albina 