Un fragment din „Chemin de contemplation” de Eloi Leclerc.
Când Isus şi-a dat seama că misiunea lui îl conduce drept la moarte, o moarte violentă şi infamantă, nu a dat înapoi, în pofida consternării şi spaimei cărora, în unele ceasuri, le cădea pradă. „S-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim”, cum scrie Luca (9,51), vitejeşte, pentru a aduce prin moartea sa dovada supremă, mărturia strălucitoare a dăruirii vieţii dumnezeieşti tuturor oamenilor.
Jertfindu-se, avea să descopere şi să împlinească măreţul plan al lui Dumnezeu.
Isus nu-şi va îndura moartea ca pe o fatalitate.
„Îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi” (In 10, 18).
Iar pentru a o arăta cât se putea de limpede, în cursul ultimei sale cine cu discipolii,
„luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, spunând: acesta este trupul meu dăruit pentru…
Vezi articolul original 346 de cuvinte mai mult
